Modificarea formei capului/craniului Tn Caucazul de Sud si Orientul Apropiat in perioada tarzie a epocii bronzului - perioada timpurie a epocii fierului. Date arheologice si antropologice

Dmitriy A. Kirichenko¹*, Angela Simalcsik²*

Rezumat. Lucrarea are la bazä studiul craniilor cu urme de deformare artificialä descoperite in situri arheologice din Azerbaidjan, Turcia, Israel, Siria, Armenia, Cipru si Iran. Ceea ce ne propunem, este o incercare de pionierat, de a aduna intr-un singur studiu toate descoperirile cu cranii deformate artificial cunoscute panä in prezent in literatura de specialitate pe cuprinsul acestui areal, din a doua jumätate a mileniului al II-lea panä in prima jumätate a mileniului I i. Hr. Siturile arheologice luate in considerare sunt, dupä cum urmeazä: Khudutepe (Azerbaijan); raionul lacului Gokcha/Sevan (Armenia); Kumru Tarlasy/Zeviya Tivikli, Yassihüyük/Gordion (Turcia); Lachish/Lachish/Tell ed-Duweir (Israel); Ras Shamra/Ugarit, Minet el-Beida/White Harbour (Siria); Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales, Lapithos Ayia Anastasia (Cipru); Tepe Sialk (Iran). Prezentäm si principalele date arheologice pentru fiecare sit/complex in care au fost descoperite cranii deformate artificial. Pe langä cazurile din arealul mentionat, articolul prezintä si altele sincrone unde intalnim modificarea formei craniului/capului, proprii populatiilor „Lumii Vechi”. In arealul studiat, s-au constatat urmätoarele tipuri de deformare cranianä: circular/ inelar, fronto-occipital si parietal („cipriot”). Pentru perioada bronzului tarziu si prima perioadä a fierului, insula Cipru este consideratä centrul/nucleul obiceiului deformärii artificiale. De aici, cel mai probabil, acest obicei a pätruns in Grecia continentalä si in insula Creta. In regiunea Caucazului si Orientului Mijlociu nu sunt semnalate prea multe descoperiri datate in acest interval cronologic. Acestea sunt fie dovada perpetuärii obiceiurilor epocii anterioare, fie au apärut ca urmare a migratiilor populationale.

Cuvinte cheie: Caucazul de Sud, Orientul Apropiat, deformarea artificialä a capului/craniului, perioada tarzie a epocii bronzului, Hallstatt.

1. Institutul de Arheologie, Etnografie si Antropologie, Academia de Stiinte din Azerbaidjan, Baku.
2. Centrul de Cercetäri Antropologice „Olga Necrasov”, Academia Romanä, Filiala Iasi; Rezervatia Cultural-Naturalä „Orheiul Vechi”, Butuceni; Institutul de Cercetäri Bioarheologice si Etnoculturale (ICBE), Chisinäu, Republica Moldova.

* Autor corespondent: dmakirichenko@mail.ru; angellisimal@gmail.com.

Changing the shape of the head/skull in the Southern Caucasus and the Middle East in the Late Bronze Age and Early Iron Age. Archaeological and anthropological data. The paper is based on the study of skulls with traces of artificial deformation discovered in archaeological sites in Azerbaijan, Turkiye, Israel, Syria, Armenia, Cyprus and Iran. What we set out to do is a pioneering attempt to bring together in one study all the discoveries regarding artificially deformed skulls in this area, from the second half of the second millennium to the first half of the first millennium BC, known so far in the literature. The aimed archaeological sites are: Khudutepe (Azerbaijan); Gokcha Lake District (Lake Sevan, Armenia); Kumru Tarlasy/ Zeviya Tivikli, Yassihuyuk/Gordion (Turkiye); Lachish/Lachish/Tell ed-Duweir (Israel); Ras Shamra/Ugarit, Minet el-Beida/White Harbor (Syria); Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales, Lapithos Ayia Anastasia (Cyprus); Tepe Sialk (Iran). We also present some archaeological data for each site/feature where artificially deformed skulls were discovered. In addition, the article presents other synchronous cases of modification of the shape of the skull/head from the populations of the “Old World”. The following types of artificial cranial deformation were found: circular/ annular, frontal-occipital and parietal (“Cypriot”). In the Late Bronze Age and Early Iron Age, the island of Cyprus is considered the centre/core of the custom of artificial deformation. From here, this tradition most likely penetrated mainland Greece and the island of Crete. In the Caucasus region and the Middle East, not many discoveries dated in this chronological interval are reported; they are either proof of the perpetuation of the customs of the previous era, or they arose as a result of population migrations.

Keywords: South Caucasus, Middle East, artificial head/cranial deformation, Late Bronze Age, Hallstatt.

Introducere

In acest studiu au fost luate in considerare craniile deformate artificial descoperite in Caucazul de Sud, Anatolia, Mesopotamia, Levant, Cipru şi Iran. Printre obiectivele pe care şi le propune acest articol nu figureazä descrierea detaliatä a clasificärilor modificärilor artificiale ale craniului şi nici descrierea metodelor şi mijloacelor de modificare a arhitecturii şi formei capului/craniului uman.

Cea mai detaliatä sintezä ştiintificä despre aparitia obiceiului deformärii artificiale a capului/craniului in aceastä regiune, räspandirea acestuia, metodele şi mijloacele de deformare, este semnatä de M. A. Balabanova (Balabanova 2017). In studiul de fatä ne-am raportat doar la cazurile descoperite in Caucazul de Sud şi Orientul Mijlociu. Cadrul cronologic al studiului acoperä perioada cuprinsä intre a doua jumätate a mileniului al II-lea i. Hr. panä in prima jumätate a mileniului I i. Hr.

Scopul lucrärii este de a rezuma descoperirile cu cranii modificate artificial din regiunea şi intervalul cronologic indicate anterior, pentru a stabili tipurile de deformare artificialä practicate in aceastä regiune, dar şi in Eurasia şi Africa in ansamblu.

Materiale si metode de studiu

Materialul antropologic a fost studiat dupä metoda general acceptatä in craniologie, recomandatä de R. Martin (Martin, Saller 1957; Alekseev, Debets 1964). Pentru a determina tipurile de deformare a capului/craniului, am urmat recomandärile

propuse de E. V. Zhirov (Zhirov 1940), M. A. Balabanova (Balabanova 2017), K. Meiklejohn (Meiklejohn et alii 1992) si T. Molleson (Molleson 2007).

Date arheologice si antropologice

Spre deosebire de neolitic/calcolitic si bronzul timpuriu/mijlociu, in perioadele imediat urmätoare obiceiul deformärii artificiale a capului in Caucazul de Sud si Orientul Apropiat nu mai este atat de frecvent practicat, cazurile semnalate in literatura de specialitate fiind comparativ mult mai putine (Kirichenko 2021; Kirichenko 2022).

Sursele bibliografice prezintä, pe langä arealul considerat de noi, si alte descoperiri sincrone din „Lumea Veche” Dintre siturile arheologice unde au fost semnalate cranii cu urme de deformare artificialä, mentionäm urmätoarele (Fig. 1): Khudutepe (Azerbaidjan); raionul Lacului Gokcha, in prezent, Lacul Sevan (Armenia); Kumru Tarlasy/Zeviya Tivikli, Yassihüyük/Gordion (Turcia);

Lachish/Lachish/Tell ed-Duweir (Israel); Ras Shamra/Ugarit, Minet el-Beida/ Portul Alb (Siria); Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales, Lapithos Ayia Anastasia (Cipru); Tepe Sialk (Iran).

Pentru a completa tabloul distributiei obiceiului deformärii artificiale in perioada tarzie a epocii bronzului - perioada timpurie a epocii fierului, am luat in considerare şi descoperirile de cranii artificial modificate din „Lumea Veche” - Grecia, Kazahstan, Turkmenistan şi Libia. De asemenea, am realizat o scurtä analizä a cazurilor „controversate” sincrone de pe teritoriul Egiptului şi al Chinei, cazuri pe care unii cercetätori le-au incadrat in categoria craniilor modificate artificial.

Caucazul de Sud

Panä in prezent, pe teritoriul Caucazului sunt cunoscute doar cateva descoperiri de cranii modificate artificial datate in perioada la care ne raportäm - craniul de la Khudutepe şi craniile din Raionul Lacului Gokcha (in prezent, Lacul Sevan).

Khudutepe. Situl arheologic este situat la o distantä de 100 m est de satul Chemenli/Çəmənli (regiunea Jalilabad, Republica Azerbaidjan), fiind reprezentat, de fapt, printr-o movilä/tumul de pämant de formä aproximativ ovalä, neuniformä. Situl a fost descoperit in anul 1982 de istoricul local R. A. Rzaev, iar in anul 1992, F. R. Mahmudov a inscris Khudutepe in registrul monumentelor arheologice din Azerbaidjan. Intre anii 2010-2011, A. I. Alekperov efectueazä cercetäri de suprafatä la Khudutepe.

In luna septembrie a anului 2021, expeditia ştiintificä a Institutului de Arheologie, Etnografie şi Antropologie al Academiei de Ştiinte din Azerbaidjan, condusä de A. M. Ağalarzadə, demareazä primele säpäturi arheologice la Khudutepe. La aceastä primä campanie de säpäturi a participat şi autorul principal al acestui articol, D. Kirichenko. In prima fazä a cercetärilor s-a stabilit cä situl de la Khudutepe este o aşezare care a existat incepand din calcolitic panä in evul mediu. In partea de nord-est a sitului se aflau complexe funerare datate din perioada tarzie a epocii bronzului şi perioada timpurie a epocii fierului (Ağalarzadə 2021, p. 1-2). Materialul antropologic de interes pentru obiectivul studiului nostru provine din mormantul nr. 3.

Mormantul nr. 3 este un complex plan, de formä dreptunghiularä, säpat in stratul cultural al aşezärii, la adancimea de 1,3 m, avand lungimea de 2 m şi lätimea de 1,5 m. Scheletul, de sex feminin, era in pozitie puternic chircitä, pe partea dreaptä, cu capul orientat spre vest şi fata intoarsä spre est. Din inventarul funerar mentionäm 16 vase ceramice şi şase märgele din agat. Mormantul dateazä din secolele VII-VI i. Hr. Craniul acestei femei de peste 70 de ani, care este hiperdolicocran (indice cefalic de 66,87 u.i.), a fost supus unor modificäri artificiale de slabä intensitate. In regiunea parietalelor, pe vertex, craniul prezintä o depresiune - urmä läsatä de presupusul bandaj deformant. Aceleaşi urme provenite de la dispozitivul de deformare existä şi pe frontal şi occipital, dar mai slab exprimate comparativ cu parietalele. Tipul de deformare a craniului de la Khudutepe este fronto-occipital.

Raionul lacului Gokcha (Sevan). In anul 1893, A. A. Ivanovskiy a descoperit in vecinätatea satului Gyuzaldara, aflat pe malul sudic al lacului Gokcha (in prezent, Lacul Sevan, Armenia), o serie de inmormäntäri in ciste de piaträ. Au fost marcate in total 17 morminte, toate cäptuşite cu pietre de jur imprejur şi fiecare in parte acoperit cu una sau douä lespezi de piaträ. Doar cinci dintre acestea au fost documentate (Ivanovskiy 1911, p. 26). De interes pentru demersul nostru este mormäntul nr. 73.

Mormantul in cistä nr. 73. Dimensiunile mormäntului sunt: lungime - 2,75 m, lätime - 1,20 m, adäncime - 1,35 m. Era orientat pe directia vest-est. Pe laturile longitudinale avea depuse trei lespezi mari de piaträ, iar pe laturile transversale, patru lespezi de dimensiuni mici. Groapa funerarä era umplutä cu pämänt şi acoperitä cu o lespede uriaşä. Scheletul se afla in pozitie şezändä, cu genunchii indoiti şi aduşi spre trunchi, cu fata intoarsä spre est. Craniul scheletului prezintä deformatie artificialä, aşa numitul tip „macrocefal” In ceea ce priveşte inventarul, au fost gäsite cinci vase ceramice (douä depuse la cap şi trei la picioare) şi mai multe obiecte din bronz: un pumnal, un cutit, un ac şi pensete de mici dimensiuni (Ivanovskiy 1911, p. 140).

Cel mai probabil, tipul de deformare artificialä prezent la craniul din mormäntul in cistä nr. 73 este ori circular, ori fronto-occipital.

A. A. Ivanovskiy subliniazä cä inventarul mormintelor in ciste descoperite pe malul lacului Gokcha este similar cu cel din cistele documentate längä Gadabek, KaraMurad, Karabulag şi Kalakent (Ivanovskiy 1911, p. 143). Astfel, mormintele din vecinätatea lacului Gokcha sunt monumente funerare atribuite culturii arheologice Khojaly-Gedabek.

La inceputul secolului al XX-lea, E. A. Lalayan a descoperit in apropierea satului Noraduz, pe malul vestic al lacului Gokcha, inmormäntäri in ciste de piaträ similare celor cercetate de A. A. Ivanovskiy, in care scheletele erau in pozitie şezändä (Lalayan 1929, p. 60-61).

Cel mai probabil, printre craniile publicate de V. V. Bunak (Bunak 1929) existä mai multe exemplare care provin din aceastä necropolä (Alekseev 1974, p. 96). Ne vom opri la craniile masculine nr. 581 (Fig. 2/1) şi nr. 584 (Fig. 2/2), pe care, in opinia noasträ, raportändu-ne la ilustratia publicatä de V. V. Bunak (Bunak 1929, fig. 5, fig. 8), se observä urme ale deformärii artificiale de tip fronto-occipital.

Concluziile creionate de V. V. Bunak, cu privire la „predominanta pe aceste cranii a complexului de trasaturi nord-caucazoide, in defavoarea celor de tip mediteranoid” (Bunak 1929, p. 75), au provocat mari controverse si critici in literatura antropologica sovietica. Aceasta critica vehementa a fost alimentata si de evenimentele politice de dinaintea si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, speculandu-se convingerea cä prin aceste concluzii, materialele osteologice descoperite in mormintele din vecinätatea Lacului Gok^a, datate in epoca fierului, ar putea contribui indirect la sustinerea teoriei rasiale naziste. Prin urmare, cercetärile ulterioare asupra acestor materiale osteologice au fost complet oprite.

La sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut, in timpul lucrärilor de constructie a sectiunii colectorului Noraduz, au fost efectuate säpäturi arheologice de salvare (Piliposyan 1991). Au fost descoperite mai multe inmormantäri in ciste, datate din perioada tarzie a bronzului si perioada timpurie a fierului. Printre observatiile antropologice, publicate de A. Yu. Khudaverdyan, pe calota cranianä a copilului cu varsta biologicä de cca. 6-9 ani din mormantul nr. 1/3 din necropola de la Noraduz, este mentionatä o deformatie deliberatä de tip circular parieto-occipital (Khudaverdyan 2016b, p. 176). Intr-o altä publicatie, apärutä tot in 2016, acelasi autor sustine cä acest craniu de copil provine din mormantul nr. 21 al necropolei, datat in sec. VIII-VI i. Hr. (Khudaverdyan 2016a, p. 526, fig. 8; p. 527). Pe craniu existä depresiuni evidente in locurile in care a presat presupusul bandaj aplicat pe cap (Fig. 2/3). Capului copilului i s-a dat o formä specialä prin bandajäri repetate, procedurä executatä, cel mai probabil, foarte repede dupä nastere. Se crede cä cel putin in primii cativa ani de viatä copilul a purtat un astfel de bandaj pe cap (Khudaverdyan 2016b, p. 176).

Mesopotamia

Kumru Tarlasy (Zeviya Tivikli). Situl arheologic se aflä pe päsunea satului Ilisu, situat la 10 km nord-est de orasul Midyat (provincia Mardin, sud-estul Turciei). In anul 2009, conditionate de constructia Barajului Ilisu si a unei centrale electrice pe cursul superior al raului Tigru, au fost efectuate säpäturi de salvare, coordonate de A. T. Ökse (Ökse et alii 2014, p. 19). A fost descoperit un sit cu un singur strat cultural, format din sase clädiri, fiecare clädire avand douä sau trei camere. Suprafata totalä cercetatä a asezärii este de 0,25 ha. Locuintele erau cu un singur nivel, aveau formä dreptunghiularä, cu zidärie din piaträ (Ökse, Eroglu 2013,

p. 161).

La Kumru Tarlasy sunt mentionate douä tipuri de inmormantäri: cu schelete inhumate in ruine si inmormantäri in ulcioare/amfore, unele de incineratie. Trei schelete au fost descoperite printre ruinele clädirilor. Acestea se aflau in trei incäperi diferite ale complexului si nu aveau nici orientare clarä si nici inventar funerar. Este posibil ca acesti indivizi sä fi decedat in urma präbusirii clädirilor (a cärei cauzä nu este stabilitä cu precizie) si sä fi rämas intinsi sub däramäturi in pozitia in care au fost surprinsi in momentul mortii (Ökse et alii 2014, p. 103).

In partea de nord-est a asezärii, de-a lungul peretelui estic al clädirii A si in peretele unei stanci, a fost descoperitä o necropolä. Au fost cercetate 21 de inmormantäri. Cu exceptia unei singure inhumäri, care a suferit distrugeri, fiind aflatä printre pietre, toate celelalte complexe sunt inmormäntäri in amfore neo-asiriene.

Doar intr-un singur vas au fost descoperite resturi scheletice (depuneri de oase) care provin de la o inmormäntare dublä, restul fiind singulare, in amfore; sapte dintre ele erau inconjurate cu pietre. Inventarul funerar constä in obiecte din fier (un ac, o brätarä, cutite, o fibulä, un nasture, o daltä, un fragment de lant), arme (capete de sägeti, sulite, sägeti, pumnale), douä sigilii cilindrice neo-asiriene, märgele din piaträ, pandantive din fier, vase ceramice miniaturale lucrate manual si un ac de pär confectionat din os (Ökse, Eroglu 2013, p. 162; Ökse et alii 2014, p. 107). 18 inmormäntäri/depuneri in amfore-urnä au fost realizate dupä ritul incinerärii (Ökse, Eroglu 2013, p. 167).

Din punct de vedere cronologic, asezarea de la Kumru Tarlasy se incadreazä in intervalul sec. VIII-VII i. Hr. (Ökse et alii 2014, p. 143), iar inmormäntärile necropolei dateazä din secolul al VIII-lea i. Hr. (Eroglu 2014, p. 272).

Inmormäntärile in urne (amfore) de la Kumru Tarlasy reflectä o practicä funerarä neobisnuitä pentru populatia din sud-estul Anatoliei II in timpul perioadei timpurii a epocii fierului. Referitor la cultura materialä, este cu sigurantä asociatä cu zona submontanä a Anatoliei de Est (Ökse et alii 2014, p. 286). Asezarea Kumru Tarlasy a fost una temporarä, probabil folositä pentru päsunatul montan (Ökse et alii 2014, p. 288).

Pentru subiectul lucrärii de fatä sunt relevante craniile din mormintele O10/008/G si M9/004/G, ambele descoperite sub därämäturi si care preintä urme de deformare artificialä.

Mormantul O10/008/G. Scheletul a fost descoperit in molozul care acoperea camera nr. 7 a clädirii A, avea picioarele incrucisate si fata orientatä in jos. Cel mai probabil, individul a decedat atunci cänd clädirea s-a präbusit, acesta afländu-se in interiorul camerei (Ökse et alii 2014, p. 104). Scheletul provine de la un adolescent de cca. 13-14 ani (Eroglu 2014, p. 274), probabil de sex feminin (Eroglu 2014, p. 277). Pe craniu are urme de deformare artificialä (Fig. 3/1), realizatä cu ajutorul unor bandaje speciale. Tipul de deformare este cel circular/inelar, färä a fi foarte pronuntat (Eroglu 2014, p. 276).

Mormantul M9/004/G. Scheletul a fost descoperit printre pietrele präbusite la vest de clädirea B. Oasele scheletului au suferit distrugeri. Doar regiunea membrelor inferioare era relativ intactä, cu toate acestea nu s-a putut stabili cu precizie pozitia defunctului (chircitä sau intinsä pe spate). Probabil cä acest individ si-a pierdut viata odatä cu präbusirea clädirii (Ökse et alii 2014, p. 104). Scheletul provine de la un individ de sex masculin, cu värsta cuprinsä in intervalul 45-54 ani. Craniul säu prezintä urmele a douä bandaje/ligaturi deformante (Fig. 3/2). Tipul de deformare este, de asemenea, cel circular/inelar (Eroglu 2014, p. 276-277).

Anatolia

Yassihüyük (Gordion). Situl arheologic este situat la 13 km nord-vest de orasul Polatli din provincia Ankara, in partea centralä a Turciei. Primele cercetäri arheologice au fost realizate de fratii A. Körte si G. Körte, sub patronajul Institutului Arheologic German. In intervalul 1950-1973 expeditia a fost organizatä de Universitatea din Pennsylvania (SUA), sub coordonarea lui R. S. Young. Moartea sa neasteptatä a oprit cercetärile pe cuprinsul sitului, insä in anul 1988 acestea sunt reluate, sub conducerea lui M. Voight, care coordoneazä säpäturile la Yassihüyük panä in anul 2006, cu scurte intreruperi (Pizzorno, Darbyshire 2012, p. 24).

Yassihüyük este adesea asociat cu centrul politic si cultural - capitala regatului Frigia-Gordion, orasul miticului rege Midas. La Yassihüyük au fost identificate straturi culturale consecutive, incepand cu perioada timpurie a epocii bronzului si panä in evul mediu. In jurul Gordion-ului se aflä un camp intins, pe suprafata cäruia se reliefeazä cca. 200 de movile funerare de diferite dimensiuni, care fac parte din necropola elitei urbane, folositä din sec. al IX-lea i. Hr. panä aproape de perioada elenisticä (Liebhart 2012, p. 129).

In continuare, vom face referiri la säpäturile coordonate de R. S. Young, care in anul 1957 a cercetat Tumulul Regal al lui Midas (The King’s Tumulus/Tumulus Midas Mound). Craniul masculin cu deformatie artificialä la care ne vom referi provine din singurul mormant descoperit in acest tumul.

Regele Midas apare in analele regelui asirian Sargon II (721-705 i. Hr.) in intervalul 718-709 i. Hr., sub numele Mita/Midas din Mushki. Regele frigian este cunoscut si din izvoarele grecesti; dupä Herodot, Midas a fost primul sträin care a adus ofrande sanctuarului lui Apollo din Delphi (Simpson 2012, p. 149).

Momentul in care a fost ridicatä movila dateazä aproximativ din anul 740 i. Hr. Probabil movila a fost primul proiect public major al tanärului rege Midas, fiind destinatä in primä instantä inmormantärii tatälui säu (Liebhart 2012, p. 129). Movila, care are formä conicä si este uriasä, de 53 m inältime si aproximativ 300 m diametru, dominä peisajul väilor raurilor Sakarya si Porsuk (Young 1981, p. 79). Este situatä la aproximativ 1,6 km est de situl principal al orasului (Young 1958, p. 147). Suprafata totalä a tumulului este de 70.000 m², iar suprafata mormantului, de 150 m2 (Young 1981, p. 81). Mormantul se afla in centrul movilei (Young 1981, p. 82, fig. 50). Constructorii acestuia au säpat o groapä dreptunghiularä de 16 x 18 m si adancime de cca. 2 m. Groapa a fost cäptusitä de-a lungul peretilor cu pläci de piaträ (de 0,8-1,0 m grosime) din calcar moale (Biggs, Liebhart, Gönen 2016, p. 963-964), fundul gropii fiind cäptusit cu calcar galben (Liebhart 2012, p. 132).

Pentru mormantul regal a fost construitä un fel de structurä din busteni grosi de ienupär, cedru si pin. Peste cel de-al doilea acoperis din busteni de ienupär a fost construit un acoperämant din piaträ, dupä care s-a inältat movila de pämant panä la o inältime de cel putin 53 m (atat mäsura movila in inältime in momentului debutului cercetärilor arheologice, insä trebuie avute in vedere si secolele de eroziune (Biggs, Liebhart, Gönen 2016, p. 963- 964). Camera funerarä mäsoarä 5,15 x 6,2 m (Biggs, Liebhart, Gönen 2016, p. 964). Scheletul, atribuit unui bärbat, a fost descoperit intins pe spate, cu picioarele spre vest si capul orientat spre est.

Picioarele erau complet intinse, iar bratele, dispuse pe langä corp (Young 1981, p. 101). Referitor la inventarul funerar, mentionäm 170 de vase din bronz, 10 curele din bronz, peste 180 de brose din bronz, 18 vase din ceramicä, 15 fragmente de mobilier fin din lemn, resturi de textile si piele (Simpson 2012, p. 151) si trei trepiede de fier pentru cazane de bronz (Young 1981, p. 172).

Scheletul din mormantul tumular de la Yassihüyük provine de la un individ de sex masculin cu varsta biologicä de cca. 60-65 de ani, a cärui staturä scheleticä este de cca. 159 cm (Prag 1989, p. 159). Craniul din Tumulul Regal a fost studiat biomorfometric de E. Güle^ si A. Aqkkol (Güle^, Aqkkol 2004). Acesta este dolicocefal. Neurocraniul are diametrul antero-posterior mare (185 mm), diametrul transversal mic (134 mm) si diametrul vertical mic (127,5 mm). Fruntea este ingustä. Orbitele au lärgime moderatä (40 mm) si sunt inalte, hipsiconci. Nasul este ingust (23 mm), cu inältime moderatä (53 mm), leptorin. Dimensiunile scheletului facial (lätime si inältime) nu apar in publicatie. Despre acestea cunoastem insä, dintr-un raport preliminar semnat de M. S. Shenyurek, cä fata bärbatului era lungä si ingustä (Young 1981, p. 101).

Bärbatul din Movila Regalä de la Gordion era, probabil, un reprezentant al ramului sudic al tipului antropologic caucazoid (mediteranoid). Craniul prezintä deformatie artificialä de tip circular/inelar. Dupä cum noteazä antropologii din Turcia, celelalte cranii descoperite la Gordion nu sunt deformate, de unde si concluzia cä, aparent, aceastä „caracteristicä” apartinea/era proprie doar reprezentantilor familiei regale (Güle^, Aqkkol 2004, p. 10). Beneficiem si de o reconstructie cranio-facialä plasticä a „Regelui Midas”, realizatä de J. Prag de la Universitatea din Manchester (Fig. 3/3-4) (Prag 1989, Pl. XLII; Puech 2016).

Levant

Lachish (Lachish, Tell ed-Duweir). Situl arheologic este situat la 30 km sud-est de Ashkelon si 23 km vest de Hebron (Israel). In anul 1929, in timpul cercetärilor de teren, W F. Albright identificä Tell ed-Duweir cu orasul-stat Lachish mentionat in Biblie. In intervalul 1932-1938, säpäturile arheologice pe cuprinsul sitului sunt realizate de o expeditie britanicä coordonatä de G. L. Starkey. Au fost dezvelite straturi culturale incepand din perioada neoliticului ceramic panä in perioada elenisticä (Ussishkin 2004, p. 44).

La inceputul secolului al IX-lea i. Hr., unul dintre regii Iudeei a construit in acest loc o fortäreatä impresionantä, transformand Lachish in al doilea oras ca importantä dupä orasul Ierusalim, situatie ce s-a mentinut panä la cucerirea sa de cätre impäratul asirian Sanherib (705-681 i. Hr.) din anul 701 i. Hr. In terminologia arheologicä, aceastä perioadä cronologicä corespunde nivelurilor IV-III ale existentei orasului Lachish (Ussishkin 2014, p. 77).

Ne vom canaliza atentia asupra complexului nr. 120, in care au fost descoperite cranii deformate artificial datate in perioada timpurie a epocii fierului. Complexul este, de fapt, o camerä funerarä construitä in perioada tarzie a epocii bronzului, iar mai tarziu curätatä si refolositä pe post de osuar. Mormantul nr. 120 era flancat de mormintele nr. 107 si nr. 108. Intrarea initialä in mormant era dinspre vest, in jos, printr-un put ingust inclinat si o usä formatä din blocuri de piaträ. Din cauza präbusirii acoperisului, care s-a produs in vechime, camera dreptunghiularä a devenit usor accesibilä, resturile scheletice umane si animale fiind introduse in aceasta prin deschidere, unele ajungand si in gropile mormintelor nr. 107 si nr. 108, care nu aveau capac. Stratul superior al resturilor scheletice era format in principal din oase de animale (in mare parte, porc), in timp ce stratul principal inferior al mormantului era o masä/un amestec de oase umane aflate in pozitie dezordonatä/amestecatä. Se estimeazä cä in aceastä camerä funerarä au fost depuse resturile scheletice provenite de la aproximativ 1500 de oameni. Camera funerarä este datatä intre anii 900-700 i. Hr. (Tufnell 1953, p. 193).

Inventarul acestui spatiu funerar supradimensionat constä din vase ceramice (castroane, oale, ulcioare, lämpi, amfore miniaturale), o figurinä antropomorfä din lut, un zdrängänitor din lut, o vazä zoomorfä din ceramicä, scarabei, scarabeoizi, un inel din cupru, un cercel din argint, brätäri din cupru si fier, un varf de sägeatä din fier, pandantive din os, o fusaiolä din os, un vas din ipsos, amulete din piaträ smältuitä, o fusaiolä din piaträ, un gat de vas din sticlä si märgele din pastä (Tufnell 1953, p. 194-196). Probabil cä cea mai mare parte a inmormantärilor osuarului dateazä din jurul anului 700 i. Hr. si apartin locuitorilor orasului care au decedat in timpul asediului si cuceririi orasului Lachish de cätre impäratul asirian Sanherib in anul 701 i. Hr. (Tufnell 1953, p. 62).

Materialul antropologic de la Lachish a fost studiat de D. L. Risdon (Risdon 1939). Din cele 567 de cranii gäsite in camera funerarä nr. 120, doar opt prezintä deformatie artificialä/deliberatä (Risdon 1939, p. 115). Dintre acestea, sapte apartin unor bärbati (nr. 375, nr. 376, nr. 377, nr. 378, nr. 379, nr. 380 - Fig. 4 si nr. 381 - Fig. 5/1) si doar unul apartine unei femei (nr. 673 - Fig. 5/2). Autorul analizei raporteazä si un al doilea craniu feminin cu deformatie artificialä (nr. 451) (Risdon 1939, p. 116). Tipul de deformare a craniilor de la Lachish este circular, in combinatie cu cel fronto-occipital, modificarea arhitecturalä fiind pronuntatä la unele cranii si moderatä sau slabä la altele.

Pe teritoriul Levantului de Sud sunt semnalate cranii cu deformatie artificialä de tip circular datate incä din epoca neoliticä (Kirichenko 2021). Este posibil ca aici sä avem de-a face cu pästrarea si transmiterea acestui obicei strävechi. Insä originea sträinä nu este exclusä, deoarece populatia din Tell ed-Duweir era puternic amestecatä, cosmopolitä.
 

D. L. Risdon a sugerat cä populatia din Lachish din perioada timpurie a epocii fierului migrase din Egiptul de Jos. M. Giles era de pärere cä nu existä nicio diferentä semnificativä intre seria din bronzul tarziu si cea din perioada timpurie a epocii fierului. J. Musgrave si S. Evans au sustinut versiunea lui D. L. Risdon, cea a originii egiptene. S. Keita, excluzand craniile feminine, pe cele ale adolescentilor si pe cele deformate artificial, a remarcat cä populatia orasului includea grupuri nord- africane, egiptene si nubiene. A. Berry si R. Berry subliniazä cä craniile locuitorilor din Lachish din perioada timpurie a epocii fierului diferä semnificativ de craniile de tip egiptean. D. Finkel raporteazä o diferentä semnificativä intre colectiile din epoca bronzului si cele din prima etapä a epocii fierului din Lachish si sustine ipoteza imigrärii sau cuceririi (Dicke-Toupin 2012, p. 60-61).

C. Dicke-Toupin, pornind de la principii odontologice, ajunge la concluzia cä populatia orasului era de origine mixtä (canaaniti, egipteni si probabil filisteni, israeliti), ceea ce demonstreazä prezenta sincronä egipteanä si fenicianä. Si M. Lortet sublinia cä unele cranii ale fenicienilor din orasele Tir si Sidon au fost deformate artificial (Lortet 1884).

Obiceiul modificärii artificiale a capului/craniului exista pe teritoriul Levantului de Nord incä din perioada calcoliticä (Kirichenko 2021). Oamenii cu capul deformat artificial din Tell ed-Duweir ar putea fi atat de origine localä, cat si alogenä, dar se pare cä regiunea lor de resedintä trebuie cäutatä in interiorul Levant-ului.

Ras Shamra (Ugarit). Situl arheologic este situat la 12 km nord de orasul Latakia din nord-vestul Siriei, nu departe de coasta mediteraneanä. In anul 1929 se desfäsoarä primele säpäturi arheologice, coordonate de C. F. A. Schaeffer. Au fost descoperite mai multe straturi culturale, incepand din perioada neoliticä timpurie (6500-6000 i. Hr.) panä la stäpanirea romanä (sec. I-II d. Chr.) (Curtis 1999, p. 10). In ciuda faptului cä un numär mare de articole stiintifice au fost dedicate säpäturilor de la Ugarit, complexele funerare nu au beneficiat de publicatii detaliate.

Inmormantärile de la Ras Shamra/Ugarit se aflau pe teritoriul asezärii, sub podelele locuintelor, resedintelor sau palatelor (Schaeffer-Forrer 1979, p. 30). Obiceiurile funerare, incepand cu perioada mijlocie a epocii bronzului si panä la sfarsitul perioadei tarzii, sunt surprinzätor de asemänätoare. Defunctii erau ingropati mai ales in camere funerare construite din piaträ, plasate sub locuinte (Marchegay 2008, p. 97).

Conform arhitecturii, complexele funerare de la Ras Shamra sunt de douä tipuri: camere funerare construite/säpate in calcar si acoperite cu pläci (predominante) si morminte de mari dimensiuni, din piaträ cioplitä, cu tavane boltite. In ciuda variatiilor, toate mormintele sunt construite dupä acelasi plan: un put sau un dromos asigurä accesul printr-o usä (de formä dreptunghiularä) in incäperea in care se aflä

mormantul (Marchegay 2008, p. 99). Al doilea tip de complex funerar era destinat straturilor sociale privilegiate ale societatii din Ugarit (Marchegay 2008, p. 116).

Conform imaginilor din publicatia semnata de K. F. A. Schaeffer (Schaeffer 1939, p. 71, fig. 60; p. 78, fig. 69-70; p. 79, fig. 71), scheletele se aflau in pozitie dezordonata, fiind deranjate. La fiecare inmormantare noua, oasele precedentului defunct §i inventarul sufereau permutari, fiind deplasate voit spre peretii mormantului. Inventarul consta din vase ceramice, obiecte si ornamente din piatra, metal si os (Marchegay 2008).

Materialul antropologic din mormintele de la Ugarit a fost studiat de R.- P. Charles (Charles 1962), A. V. Vallois si D. Ferembach (Vallois, Ferembach 1962). Relevant pentru discutia noasträ este craniul R 10 (40-25) din mormantul nr. XIII, care prezintä urme de deformare artificialä (Fig. 5/3). Tipul de modificare este cel circular, slab exprimat. Craniul, care este mezocefal, provine de la un individ de sex masculin de cca. 18-20 de ani (Vallois, Ferembach 1962, p. 581) si poate fi atribuit tipului antropologic mediteranoid gracil (Vallois, Ferembach 1962, p. 587).

Minet el-Beida/„Portul alb”. Situl arheologic este situat la 10 km nord de orasul Latakia din nord-vestul Siriei. In anul 1928, in timpul lucrärilor de teren, au fost descoperite primele morminte, ceea ce a determinat inceperea cercetärilor de amploare. In intervalul 1929-1933, säpäturile arheologice au fost coordonate de C. F. A. Schaeffer.

Minet el-Beida a servit drept port comercial pentru orasul Ugarit. Existenta Portului Alb a fost scurtä si limitatä la perioada cronologicä cuprinsä intre sec. XV i. Hr. si anul 1180 i. Hr. (Sauvage 2006, p. 618). In decursul cercetärilor au fost dezvelite locuinte cu morminte asemänätoare celor descoperite de C. F. A. Schaeffer la Ras Shamra. Inventarul mormintelor constä din ceramicä, greutäti din piaträ, sigilii cilindrice, ace din bronz, argint si aurite, arme din bronz, figurine din teracotä si alte obiecte (Schaeffer 1931, p. 2).

Materialul antropologic din mormintele Portului Alb a fost studiat de V. Vallois §i D. Ferembach (Vallois, Ferembach 1962). Ne vom canaliza atentia asupra craniului scheletului M 7 (A-1930-1), dintr-un mormant care dateazä din secolele XIV-XIII i. Hr. (Vallois, Ferembach 1962, p. 566). Craniul provine de la un bärbat de cca. 18-20 de ani, este brahicefal (Vallois, Ferembach 1962, p. 602), cu träsäturi tipologice alpinoide (Vallois, Ferembach 1962, p. 607). Pe craniu s-a observat o variantä joasä, slab pronuntatä de deformare artificialä de tip circular/inelar, in combinatie cu tipul fronto-occipital (Fig. 5/4).

Cipru

Siturile de pe teritoriul Ciprului unde au fost descoperite schelete cu cranii deformate artificial, incadrate cronologic in perioada tarzie a epocii bronzului si cea timpurie a epocii fierului, sunt urmätoarele: Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales si Lapithos Ayia Anastasia.

Melia. Situl arheologic este situat la 1,5 km est de satul Agios Iakovos/Altinova, la 22,5 km nord de Famagusta/Magus, in nordul insulei Cipru. In anul 1929, cercetärile arheologice de pe cuprinsul necropolei au fost realizate de Expeditia Cipriotä Suedezä, coordonatä de E. Sjöqvist . Douä morminte erau deranjate/ jefuite, celelalte 14 fiind intacte. Mormintele au fost säpate in stancä, iar spre camera funerarä (platä, boltitä, usor neregulatä) ducea un coridor/dromos din trepte (Göransson 2012, p. 403).

Necropola de la Melia a fost utilizatä in perioadele Cipriotä Mijlocie II (MC II) - Cipriotä Tarzie II (LC II) (Keswani 2004, p. 91). Mormintele au fost datate intre anii 1750-1200 i. Hr. (Göransson 2012, p. 403). Cele in care s-au gäsit schelete cu cranii deformate artificial sunt mormintele nr. 8 si nr. 14 si apartin asa- numitelor „inmormantäri in masä” Aceste inmormantäri colective, care dateazä din perioadele LCI-LCII (Keswani 2004, p. 91) panä in intervalul 1650-1200 i. Hr., apartin perioadei tarzii a epocii bronzului si contineau resturile provenite de la cel mult 35 de defuncti. Unele schelete erau deranjate/amestecate, in timp ce altele erau in conexiune anatomicä, intinse pe spate sau intoarse usor pe una dintre laturi (Keswani 2004, p. 91). Numai in mormantul nr. 13 se aflau resturile a opt defuncti (Gjerstad et alii 1934, p. 346).

Inventarul funerar constä din: vase ceramice, säbii din bronz, topoare, varfuri de lance, cutite, agrafe de pär, inele, brätäri, cercei, ace, pensete, sigilii cilindrice din faiantä, märgele din faiantä, rasnite din piaträ, buzdugane din piaträ, cilindri, pietre de slefuit, märgele de aur, figurine din teracotä si cochilii din scoici (Gjerstad et alii 1934).

Materialul antropologic din necropola Melia a fost studiat de K. M. Fürst (Fürst 1933) - primul care observä deformarea artificialä pe unele cranii: pe craniul masculin 29 FCM din mormantul 14 (Fig. 6/1) (Fürst 1933, abb. 17) si pe craniul masculin 36 FCM din mormantul 13 (Fig. 6/2) (Fürst, 1933, abb. 19), in ambele cazuri tipul de deformare fiind cel circular combinat cu metoda fronto-occipitalä.

Analizand cu atentie imaginile publicate de K. M. Fürst, credem cä si craniile 8 FCM, 9 FCM, 11 FCM, 14 FCM, 16 FCM si 25 FCM (Fig. 6/3) prezintä deformatie artificialä, precum si craniile de subadulti 12 FCM si 15 FCM, toate din mormantul nr. 8. In ceea ce priveste tipul de deformare, variatiile sunt mici. Craniile 11 FCM (Fürst 1933, taf. V), 14 FCM (Fürst 1933, taf. VI) si 25 FCM (Fürst 1933, taf. X) prezintä deformatie circularä. Craniile 8 FCM (Fürst 1933, taf. IV), 12 FCM (Fürst 1933, taf. V) si 15 FCM prezintä o combinatie intre tipul circular si cel fronto- occipital (Fürst 1933, taf. VII), iar craniile 9 FCM (Fürst 1933, taf. IV) si 16 FCM (Fürst 1933, taf. VII) - deformatie fronto-occipitalä. Singurul craniu (masculin) din mormantul nr. 14 modificat artificial este cel marcat 34 FCM, deformarea fiind de tip circular combinat cu fronto-occipital (Fürst 1933, taf. XIV).

Cele mai vechi cranii deformate de pe teritoriul Ciprului dateazä din epoca neoliticä. In nordul insulei acest obicei este semnalat si in calcolitic si perioada timpurie a epocii bronzului (Kirichenko 2021; Kirichenko 2022). Rezultä cä obiceiul modificärii artificiale a capului in nordul Ciprului se pästreazä si se perpetueazä cel putin panä in perioada tarzie a epocii bronzului.

Bamboula. Situl arheologic este situat in apropiere de satul Episkopi, la 18 km vest de Limassol, in sud-vestul insulei Cipru. Primele cercetäri au fost intreprinse la sfarsitul secolului al XIX-lea de o expeditie a British Museum.

In intervalul 1937-1939, apoi mai tarziu, in anul 1948, Expeditia Muzeului Universitätii din Pennsylvania (SUA) efectueazä cercetäri arheologice pe cuprinsul asezärii si necropolei de la Bamboula, coordonate de J. F. Daniel. In anii 1951 si 1954 responsabilitatea este preluatä de S. S. Weinberg si J. L. Benson. Au fost cercetate 40 de camere funerare/morminte (Benson 1972, p. 3). Cu exceptia mormantului nr. 1, care apartine perioadei cipriote timpurii (2300-1950 i. Hr.), restul mormintelor sunt atribuite perioadei tarzii a epocii bronzului si celei timpurii a epocii fierului. Multe dintre acestea au fost deranjate/jefuite (Benson 1972, p. 4-5). P. Keswani noteazä cä 33 de camere funerare/morminte si douä gropi din necropolä apartin perioadei bronzului tarziu (Keswani 2004, p. 190), incadrat in limitele 1600-1050 i. Hr. (Keswani 2004, p. 186). Au fost descoperite si trei morminte din perioada cipro-geometricä (1050-750 i. Hr.) (Benson 1972, p. 6).

Mormintele au fost säpate in stancä. Spre interiorul spatiului funerar ducea un dromos in trepte. Camerele funerare erau ovale, dreptunghiulare sau de formä neregulatä. Douä dintre acestea (mormintele nr. 17 si nr. 33) erau duble, legate printr-un singur dromos (Benson 1972, p. 6-7). In situatiile in care s-a putut stabili pozitia scheletelor, acestea se aflau intinse pe spate, cu capul spre sud sau spre est. Sunt si cateva cazuri de schelete chircite pe una dintre pärti. Multe morminte au fost refolosite, oasele defunctilor depusi anterior fiind mutate, adunate in pachete, ingrämädite si, in unele cazuri, presärate cu un strat de pämant, toate manevrele fiind realizate cu scopul de a face loc unor noi inmormantäri (Benson 1972, p. 8-9).

Inventarul funerar constä din: vase ceramice, vaze din alabastru, fusaiole, discuri din os, tije, vase din bronz, impungätoare, brätäri, dälti, pumnale, fibule, ace, agrafe de pär, inele, ferästraie, pile, varfuri de lance, brice/lame, carlige, sarme, discuri, daltä din cupru sau celt, märgele din faiantä, vaze, märgele din sticlä, manere/toarte, pandantive, märgele din aur, cercei, inele, un ac de pär confectionat din aur cu cap din fildes, sigilii cilindrice, märgele din argint, cutite din fier, cuie, vase din piaträ, capace, figurine, buzdugane, räzätoare pentru cereale, creuzete din teracotä, figurine de animale, lämpi, casete, tuburi, stampile, sigilii; articole din fildes - märgele, discuri, manere, agrafe, tije, medalioane; articole din plumb - cercei, fusaiole, fragmente de cilindri si alte obiecte (Benson 1972, p. 65-138).

Materialul antropologic din necropola de la Bamboula a fost studiat de B. Axmacher, K-G. Hjortsjö (Axmacher, Hjortsjö 1959) si J. L. Angel (Angel 1972). Autorii mentioneazä nouä cranii (sapte masculine adulte, unul feminin adult si unul juvenil masculin) deformate artificial, prin metoda numitä „cipriotä” 

(Angel 1972, p. 160-161, 163). Varianta „cipriotä” de modificare a formei capului corespunde tipului parietal de deformare artificialä, conform clasificärii propuse de E. V. Zhirov (Zhirov 1940). Cea mai importantä caracteristicä a deformatiei artificiale de tip „cipriot” este localizarea post-bregmaticä a inceputului depresiunii boltii craniene (Fig. 6/4). Curbura sagitalä a oaselor parietale este redusä brusc, in timp ce curburile frontalä şi occipitalä sunt märite. Fruntea este dreaptä sau bombatä (Zhirov 1940, p. 82).

L. H. D. Buxton credea cä presiunea pe craniu era cauzatä de o pläcutä de lemn fixatä pe parietale prin ligaturi/bandaje care coborau pe sub bärbie (Buxton 1931, p. 239). E. V. Zhirov sustinea cä modalitatea de deformare era variabilä, in functie de mai multi factori. Forma „cipriotä” a capului se putea obtine cu ajutorul unei pläcute de lemn, peste care se punea un säculet cu nisip. In alte cazuri, scandura lipsea, iar säculetii cu nisip presau direct pe cap, ceea ce contribuia la alungirea acestuia. In sfarşit, säculetii cu nisip uneori alunecau spre partea posterioarä a capului (spre ceafä), astfel incat se obtinea o deformare de tranzitie spre cea occipitalä sau chiar una propriu-zisä de tip occipital (Zhirov 1940, p. 82).

Modificarea de tip parietal a fost observatä pentru prima datä pe craniul unui schelet masculin descoperit la Erimi, datat in calcolitic (Angel 1972, p. 149), de asemenea in sud-vestul insulei. In cazul deformatiilor de la Bamboula probabil avem de-a face cu o perpetuare a obiceiului de deformare a capului/craniului.

Enkomi. Situl arheologic (aşezare şi necropolä) este situat la est de satul Enkomi/Tuzla, la 8 km nord-vest de Famagusta/Magusa, in estul insulei Cipru. Cercetärile arheologice pe cuprinsul necropolei au inceput la sfarşitul secolului al XIX-lea. Intre anii 1896 şi 1969 au fost cercetate in total cca. 180 de morminte, fiind organizate mai multe expeditii (britanice, suedeze, franceze şi cipriote). Predominä camerele funerare säpate in stancä. Insä existä şi alte tipuri de inmormantäri, cum ar fi: camere funerare construite din pietre, morminte tholos, morminte cu put, inmormantäri in gropi şi, in cazul copiilor, inmormantäri in vase ceramice. Necropola de la Enkomi este datatä in perioada Cipriotä Mijlocie III - Cipriotä Tarzie III (1750-1050 i. Hr.) (Keswani 2004, p. 93). In cateva cazuri, mormintele erau acoperite cu movile de pämant (Göransson 2012, p. 403).

Mormintele de la Enkomi se remarcä prin bogätie şi varietate, atat prin produse autohtone, cat şi de import. Inventarul funerar constä din vase ceramice, obiecte din bronz, aur, fildeş, faiantä, argint şi plumb (Gjerstad et alii 1934).

Craniile deformate artificial provin din morminte descoperite in anul 1930, in timpul Expeditiei Suedeze din Cipru, condusä de E. Sjöquist şi din cercetärile anului 1934, coordonate de C. F. A. Schaeffer.

Materialul antropologic din säpäturile lui E. Sjöquist a fost studiat de K. M. Fürst (Fürst 1933). Urme de deformare artificialä au fost identificate pe craniile din mormintele nr. 6, nr. 10 (Fig. 6/5), nr. 11 (Fig. 6/6), nr. 17 si nr. 18 (Fürst 1933, p. 56-62). Complexele cu schelete cu cranii modificate artificial dateazä din perioada cipriotä tärzie (Gjerstad et alii 1934, p. 575) si sunt inmormäntäri colective in camere funerare säpate in stäncä, in interiorul cärora conducea un dromos. Doar in cäteva cazuri s-a putut stabili pozitia scheletelor. Defunctii din mormintele nr. 6 si nr. 17 au fost depusi in pozitie sezändä, cei din mormintele nr. 10, nr. 17 si nr. 18 - intinsi pe spate, cel din mormäntul nr. 18 - intins pe o parte, iar cel din mormäntul nr. 11 - chircit lateral (Gjerstad et alii 1934). Modificärile formei craniului sunt prezente la adulti (bärbati si femei) si, deopotrivä, la copii (Fürst 1933, p. 56-62). Tipurile de deformare constatate sunt: circular, „cipriot” (parietal) si fronto-occipital. Predominä tipul „cipriot” de deformare.

K. H. Hjortsjö constatä o usoarä deformare artificialä pe craniul bärbatului XIV (Hjortsjö 1947, p. 68) din mormäntul T 413 din necropola Enkomi (säpäturile anului 1934), datat in secolele XII-XI i. Hr. (Hjortsjö 1947, p. 2).

Analizänd imaginile publicate de K. F. A. Schaeffer, deformat artificial ar fi si craniul feminin din mormäntul nr. 10, datat in secolele XIV-XIII i. Hr. (Schaeffer 1936, Pl. XXXIV.1). Deformatia este slab exprimatä si in acest caz, similar celei de pe craniul masculin din mormäntul T 413.

Pendaya Mandres. Situl arheologic este situat la 2 km sud de satul Pendaya/ Yeshilyurt, la 5 km est de orasul Karavostasi/ Gemikonagi, in localitatea Mandres din nord-vestul insulei Cipru. In anul 1960, V. Karageorghis a cercetat trei morminte din perioada Cipriotä mijlocie III - Cipriotä tärzie IA, datate in intervalul 1750-1550 i. Hr. Un dromos scurt, foarte inclinat, ducea in camera funerarä (Karageorghis 1961, p. 308).

Mormäntul nr. 1 continea douä niveluri de inmormäntare intacte. In primul nivel, cel timpuriu, au fost gäsite 12 cranii si alte resturi scheletice umane si doar o inmormäntare in context primar/pozitie initialä. Al doilea nivel consta dintr-un strat subtire de 30 cm de pämänt de culoare roscatä, nisip si pietris, amestecate cu artefacte si oase dezarticulate si fragmentare, inclusiv 22 de cranii, toate inglobate in grosimea stratului (Keswani 2004, p. 89). Referitor la inventarul funerar, mentionäm urmätoarele: 77 vase ceramice, un inel din argint/plumb, numeroase obiecte din bronz (nouä vase, 14 cutite, trei brice, o pensetä, un fragment de castron, 10 agrafe de pär, trei ace, sase inele spiralate), patru buzdugane din piaträ, rhyton din piaträ, märgele din pastä/faiantä, un os prelucrat (Keswani 2004, p. 229). Mormäntul nr. 1, dupä V. Karageorghis, se dateazä in jurul anilor 1600-1550 i. Hr. (Karageorghis 1961, p. 309). A apartinut categoriei asa-numitelor „inmormäntäri in masä” din perioada cipriotä tärzie IA (Keswani 2004, p. 89).

Mormintele nr. 2 si nr. 3 nu contineau resturi scheletice umane, ci doar obiecte de inventar funerar.

Materialul antropologic din mormantul nr. 1 a fost studiat in mai multe etape, mai intai de R-P. Charles (Charles 1974a), apoi de J. G. Schwartz (Schwartz 1974). Pe douä cranii masculine s-a notat o deformare artificial de tip fronto-occipital, iar pe trei cranii feminine, tipul „cipriot” de deformare (Fig. 6/7) (Schwartz 1974, p. 156).

Akhera Chiflik Paradisi. Situl arheologic este situat la 30 km sud-vest de Nicosia, in partea centralä a insulei Cipru. In anul 1960, säpäturile de salvare au fost coordonate de V. Karageorghis, care a cercetat in total trei camere funerare färä dromos, säpate in stancä. Acestea reprezintä inmormantäri colective/in masä (Karageorghis 1961, p. 310).

Camera funerarä nr. 1 continea douä inmormantäri. Inventarul funerar consta din: vase ceramice, obiecte din bronz (sase vase, trei cutite, un brici, douä pensete, douä impungätoare, cinci agrafe, un ac, 10 märgele spiralate) si un scarabeu. Mormantul a fost datat in perioada cipriotä tarzie (LC) IA (1650-1550 i. Hr.). In camera funerarä nr. 2 au fost gäsite 14 inmormantäri. Inventarul funerar consta din: vase ceramice (atat locale, cat si de import - miceniene), articole din argint (un inel, un cercel, o brätarä), articole de bronz (un inel, sase cercei), douä sigilii cilindrice, cercei din faiantä, nasturi din fildes, vazä din alabastru. Mormantul a fost datat in perioada LC IIC (1300-1200/1190 i. Hr.). Camera funerarä nr. 3 continea peste sase inmormantäri. Inventarul funerar consta din: vase ceramice, atat locale, cat si de import (miceniene); trei märgele din aur; articole din bronz (douä agrafe, trei cercei, o daltä, un bol); un sigiliu cilindric, o märgicä din carneol, un pandantiv din faiantä, o vazä din alabastru. Mormantul a fost datat in perioada LC IIC (Keswani 2004, p. 247).

Materialul antropologic din mormintele de la Akhera a fost studiat in diferite etape de R-P. Charles (Charles 1974b) si J. G. Schwartz (Schwartz 1974). J. Schwartz constatä prezenta deformärii craniene artificiale de tip „cipriot” pe sase cranii feminine (Fig. 6/8) (Schwartz 1974, p. 156).

Kition. Situl este situat sub orasul modern Larnaca, in sud-estul insulei Cipru. Primele cercetäri au fost realizate in anul 1959, coordonate fiind de V. Karageorghis (Karageorghis 1960).

Incepand din anul 1962, pe parcursul a 13 campanii arheologice, V. Karageorghis a efectuat säpäturi arheologice in principal in Zona I si Zona II. In timpul lucrärilor au fost descoperite morminte datate in bronzul timpuriu (2600-2000 i. Hr.), bronzul mijlociu (2000-1600 i. Hr.), perioada cipro-geometricä (1050-750 i. Hr.) si cipriotä tarzie (750-500 i. Hr.) (Karageorghis 1974).

Ne intereseazä in primul rand mormintele din perioada tarzie a epocii bronzului - nr. 4, nr. 5 si nr. 9, descoperite in Zona I. Mormintele nr. 4 si nr. 5 au fost partial deranjate/jefuite, insä mormantul nr. 9 a fost descoperit intact (Karageorghis 1974, p. 16). Din mormantul nr. 9 provine şi materialul antropologic la care ne referim. Camera funerarä a mormantului a fost säpatä in stratul de lut moale. Acoperişul era präbuşit. Un dromos dreptunghiular ingust ducea in mormant, in directia stomion-ului. Camera mormantului era trilobatä, preväzutä cu doi stalpi pentru a sustine acoperişul (Karageorghis 1974, p. 42). In mormant au fost gäsite douä inmormantäri - una inferioarä şi una superioarä, separate intre ele printr-un strat de nisip (Karageorghis 1974, p. 42). Resturile scheletice şi inventarul inmormantärii inferioare se aflau in partea de est a camerei funerare, in pozitie secundarä (impräştiate). Au fost gäsite şapte cranii fragmentare provenite de la indivizi adulti. Materialul din inmormantarea superioarä a fost gäsit de-a lungul intregului perimetru al camerei trilobate, in principal in partea sa nouä, vesticä, intr-un strat cu o adancime/grosime totalä de 90 cm. In total, aici au fost gäsite aproximativ 50 de cranii. Toate resturile se aflau in pozitie secundarä/ dezordonatä. Doar un singur schelet gäsit in camera/mormantul nr. 9 era in situ, in pozitie inclinatä (cu corpul şi capul), sprijinit pe o acumulare de obiecte funerare (Karageorghis 1974, p. 43).

Inventarul inmormantärii inferioare consta din vase ceramice, atat de productie localä, cat şi de import (micenian, minoic şi anatolian), obiecte din aur, fildeş, faiantä, sticlä, teracotä şi alabastru egiptean şi autohton. inmormantarea continea şi 16 sigilii cilindrice din hematit (Karageorghis 1974, p. 57). Inventarul inmormantärii superioare consta din vase ceramice, atat de productie localä, cat şi de import (micenian şi „canaanit”), obiecte din aur, argint, bronz, fildeş, faiantä, sticlä, os, cristal de stancä, cornalinä, steatit, andezit, bazalt, alabastru egiptean şi local şi teracotä. Au mai fost gäsite un opait din lut, patru scarabei şi douä sigilii cilindrice (Karageorghis 1974, p. 84-85).

Mormantul nr. 9 se incadreazä in cadrul cronologic al perioadelor cipriote tarzii II-III şi este datat in a doua jumätate a sec. XIII i. Hr. (Karageorghis 1974, p. 93-94). Resturile osteologice au fost analizate de J. G. Schwartz (Schwartz 1974) - 11 cranii, dintre care douä de sex masculin şi nouä de sex feminin (Schwartz 1974, p. 153). Deformatia cranianä artificialä este observatä doar pe craniile feminine (Schwartz 1974, p. 153-155). Tipul de modificare artificialä este cel „cipriot” (Fig. 6/9).

Hala Sultan Tekke. Situl arheologic este situat la 5 km sud de Larnaca, in sud-estul insulei Cipru. A fost denumit dupä o moscheie musulmanä situatä la 50 m est de aşezare. Pe locul aşezärii, in perioada tarzie a epocii bronzului a existat un mare oraş comercial. Perioada de existentä a oraşului se incadreazä in cadrul cronologic LC IIC-LC IIIA - 1325-1150 i. Hr., deşi unele obiecte din morminte pot fi atribuite perioadei LCI - 1600 i. Hr. sau chiar mai devreme (Svenson 2020, p. 10).

Primele cercetäri au fost intreprinse la sfarsitul secolului al XlX-lea. In anul 1894, säpäturile au fost coordonate de J. L. Myers, iar in anii 1897 si 1898, de o expeditie stiintificä a British Museum (Fischer, Bürge 2019, p. 289). In anul 1971, P. Äström cerceteazä preliminar suprafata sitului. Mai tarziu, in intervalul 1976-2007, o expeditie arheologicä cipriotä-suedezä, condusä de P. Äström, reia säpäturile la Hala Sultan Tekka (Trinks et alii 2013, p. 285). Dupä moartea subitä a lui P. Äström, säpäturile se opresc pentru o scurtä perioadä, fiind reluate in anul 2010 de P. M. Fischer si echipa noii expeditii ciprioto-suedeze (Svenson 2020, p. 14).

Hala Sultan Tekke este o asezare comercialä ce a mentinut legäturi stranse cu culturile minoice, miceniene, egiptene si levantine (Svenson 2020, p. 10). Primele douä complexe funerare au fost cercetate incä din anul 1968 de V. Karageorghis prin säpäturi de salvare. In anii ’90 ai secolului al XlX-lea, expeditia British Museum cerceteazä mormintele 3-19. Din nefericire, nu toate mormintele necropolei au fost publicate sau descrise in detaliu. Singurele exceptii sunt mormintele nr. 1, nr. 2, nr. 20, nr. 21, nr. 22, nr. 23, nr. 24, CQ2-1, Tomb/Well A, Tomb X, Tomb/Well Z9, Tomb LL si Tomb RR (Svenson 2020, p. 13, p. 15).

Mormintele de la Hala Sultan Tekke au fost descoperite in cinci sectoare diferite ale sitului (Svenson 2020, p. 16). Au fost identificate patru tipuri de inmormantäri, dupä cum urmeazä: opt camere funerare, douä morminte cu put, douä morminte in gropi/puturi si un mormant plan in groapä de pämant (Svenson 2020, p. 17).

Mormintele in camerä funerarä sunt de douä tipuri: cu douä camere (de forma cifrei 8) si o camerä ovalä sau rotundä. S-au descoperit si morminte cu opt camere. Aceste complexe au fost folosite incepand din perioada LC I panä in perioada LC IIIA (Svenson 2020, p. 17), in intervalul 1650 - 1125/1100 i. Hr. (Keswani 2004, p. 186). Camerele au fost cioplite in stanca moale. Probabil aveau dromos. Resturile unui dromos au fost gäsite doar in mormantul 22 (dromos-ul era gol si cobora in camere) (Svenson 2020, p. 18-19).

Mormantul cu put Tomb LL este rotund-oval, täiat sub formä de dreptunghi, de 2 x 1 m, orientat in directia est-vest, care formeazä putul. Cu put este si mormantul nr. 23. Ambele au fost datate in perioada LC III (Svenson 2020, p. 19).

Mormintele in gropi/puturi sunt mai adanci decat restul mormintelor. Locul de inmormantare este putul. Scheletele erau depuse in pozitie chircitä. Inmormantärile apartin perioadei LC IIIA (Svenson 2020, p. 19), intervalul cronologic 1200/1190 - 1125/1100 i. Hr. (Keswani 2004, p. 186).

Mormantul in groapä/put Tomb/Well A se afla la o adancime de 5 m, iar mormantul Tomb/Well Z9, la o adancime de 3 m. Restul mormintelor (in camere, put sau groapä) au fost gäsite la o adancime de 1,8 m (Svenson 2020, p. 19-20).

Resturile scheletice din morminte se aflau intr-o stare dezordonatä, färä conexiune anatomicä, situatie cauzatä de refolosirea frecventä si indelungatä a locului funerar pe parcursul mai multor generatii. In mormantul nr. 1 au fost gäsite resturile a cca. 12 indivizi. In celelalte morminte nu s-a putut stabili numärul exact al indivizilor. Existä doar cateva informatii despre numärul de indivizi. In mormantul camerei funerare Tomb X au fost ingropati opt copii cu varste cuprinse in intervalul biologic 5-10 ani si nouä adulti cu varste cuprinse in intervalul 20-50 de ani. In mormantul cu put Tomb LL s-au descoperit resturile scheletice a cinci copii cu varste cuprinse in intervalul 1-14 ani si patru adulti cu varste cuprinse in intervalul 20-40 ani. In camera funerarä Tomb RR au fost inmormantati 13 indivizi, dintre care trei femei, un bärbat, doi copii de 6 si 9 ani, un tanär de 16 ani si trei adulti cu varstele cuprinse in intervalul 25-40 ani (Svenson 2020, p. 23). In camera funerarä nr. 20 a fost gäsit doar un dinte de adult, in mormantul nr. 21 se aflau resturile scheletice ale unui bärbat de 20-30 de ani si ale unui tanär de 14-18 ani, iar in mormantul nr. 22, oase umane in stare accentuatä de fragmentare (Svenson 2020, p. 24).

Mormantul cu put nr. 23 continea scheletul unui bärbat adult, cu varsta de 35­45 ani, in pozitie intinsä pe spate, cu capul spre est si fata spre nord, cu picioarele usor depärtate, partea superioarä a corpului, piciorul drept si bratul usor intoarse spre exterior. Umerii päreau sä fie trasi in sus. Bratul drept, umärul si o parte a toracelui s-au sprijinit pe o placä de piaträ aproximativ dreptunghiularä, de 55 x 30 x 5 cm. Mana dreaptä, dispusä orizontal, pe langä corp, a fost gäsitä intr-o pozitie nefireascä - in supinatie si cu degetele indreptate inainte. Sub umärul stang a fost gäsitä o placä de piaträ de 30 x 5 x 5 cm. Membrele superioare erau usor indoite spre exterior (Niklasson 1983, p. 171).

In mormantul Tomb RR, scheletul nr. 5 era nederanjat, in pozitie intinsä pe spate (Fischer, Bürge 2019, fig. 24), situatie valabilä, probabil, si in cazul scheletului nr. 2 (Fischer, Bürge 2019, fig. 23). Mormantul in put Tomb/Well A continea resturile scheletice a sase indivizi: trei femei cu varstele cuprinse in intervalul 15­27 de ani, o femeie de cca. 35-40 de ani, o femeie de cca. 20 de ani si un copil de cca. 8-9 ani (Svenson 2020, p. 24-25). Scheletul nr. 6 (femeie, cca. 20 ani, Fig. 6/11), cel mai timpuriu din Tomb/Well A, se afla intr-o pozitie neobisnuitä, cu picioarele intinse inainte, dar desprinse de bazin, aläturi de scheletul unui caine de talie mare (Fischer, Bürge 2016, p. 47). Alti patru defuncti au fost ingropati in pozitie chircitä (Svenson, 2020, p. 24).

In Tomb/Well Z9 s-au gäsit resturile scheletice a cinci indivizi (doi adulti si trei copii) (Fischer, Bürge 2018, p. 50). Doi adulti erau in pozitie accentuat chircitä. Scheletul nr. 1 a fost gäsit cu toracele si cu fata in jos. Scheletul nr. 2 era orientat spre est, cu trunchiul usor räsucit si bratele ridicate, „tinand” in brate, de fiecare parte, cate un copil mic (denumiti scheletul nr. 3 si scheletul nr. 5); la sud-est de 

scheletele nr. 2 şi nr. 5 era un alt schelet subadult - scheletul nr. 4 (Ausiayevich, Placiente Robedizo, Alarcon 2018, p. 62).

Mormantul in groapä de pämant CQ2-1 avea formä rotundä-ovalä, cu dimensiunile 0,9 x 0,9 m şi continea resturile unui singur individ. Inmormantarea a fost partial jefuitä şi refolositä ca depozit pentru zgurä/minereu de cupru (Svenson 2020, p. 20, p. 24).

In mormintele de la Hala Sultan Tekke s-a gäsit o mare varietate de inventar, constand din ceramicä, obiecte din diverse metale, fildeş, piaträ etc., atat de provenientä localä, cat şi de import. Existä inmormantäri bogate in inventar şi inmormantäri särace, unele fiind jefuite din vechime (Svenson 2020).

Materialul antropologic din mormintele de la Hala Sultan Tekke a fost studiat de J. G. Schwartz (Schwartz 1974) şi K. Schulte-Campbell (Schulte-Campbell 1983a). Ambii cercetätori constatä, printre altele, şi prezenta craniilor deformate artificial. In mormantul nr. 1, J. Schwartz observä deformarea cranianä artificialä la patru cranii feminine şi la unul subadult, probabil tot de sex feminin (Fig. 6/10) (Schwartz 1974, p. 154-155). Tipul de deformare este cel „cipriot” Alterarea formei craniene a fost notatä şi pe un craniu masculin din mormantul nr. 23 (Niklasson 1983, p. 171), observabilä in special in zona boltii, cu grad pronuntat de aplatizare post-bregmaticä, avand drept rezultat lärgirea oaselor parietale şi alungirea capului. Probabil cä din cauza conservärii precare a osului occipital, aplatizarea acestei regiuni nu este mentionatä (Schulte-Campbell 1983a, p. 250); este posibil ca şi occipitalul sä fi prezentat alteräri. Probabil cä in acest caz vorbim tot de varianta „cipriotä” de deformare.

Pe craniul feminin din mormantul in groapä/put Tomb/Well A, analizand imaginea publicatä de P. M. Fischer şi K. Bürge (Fischer, Bürge 2015, fig. 21), observäm tipul de deformare circular/inelar, bine exprimat, accentuat, de intensitate mare.

In etapa mijlocie a epocii bronzului, presupusul tip „cipriot” de deformare a craniului a fost observat şi pe craniul masculin nr. 4 din camera funerarä nr. 36, dar şi pe craniul feminin nr. 1 din camera funerarä nr. 46, ambele din necropola Bisericii Kalavasos Panagia din sud-estul insulei, aproape de Larnaca (Schulte- Campbell 1986, p. 176). Este posibil ca in cazul Kition şi Hala Sultan Tekke sä putem vorbi de o continuitate/perpetuare a obiceiului modificärii formei capului in perioada tarzie a epocii bronzului.

Palaeopaphos Skales. Situl arheologic este situat la 1,2 km sud-est de satul Kouklia şi la 16 km est de Paphos, in sud-vestul insulei Cipru. In anii 1980­1981 säpäturile arheologice de salvare au fost coordonate de V. Karageorghis (Karageorghis 1983). In necropolä au fost cercetate morminte care dateazä incepand din secolul al XI-lea i. Hr. şi panä in timpurile elenistice (Karageorghis 1983, p. 2). Majoritatea mormintelor apartin perioadei geometrice cipriote I-II (Karageorghis 1983) - 1050-850 i. Hr.

Camerele funerare au fost säpate in stancä, majoritatea fiind cu dromos, dar existä si douä morminte in gropi de pämant, ambele apartinand unor subadulti. Mormintele sunt orientate pe directia nord-est - sud-vest, iar camerele sunt destul de mici, dreptunghiulare (Karageorghis 1983, p. 3). Defunctii erau depusi intinsi pe spate, pe un strat subtire de pämant sau imediat pe podeaua camerei. Nu existä o orientare clarä. Camerele funerare au fost folosite de mai multe ori. La fiecare inmormantare nouä, resturile celei anterioare erau deplasate in lateral sau erau depuse in amfore. Inmormantärile sunt in mare parte inhumatii. Au fost identificate si douä cazuri de incinerare (mormintele nr. 83 si nr. 89), resturile de combustie fiind depuse in amfore. In camerele funerare au fost depusi in principal adulti, dar in douä cazuri existä inmormantäri de sugari si, intr-un singur caz, un copil/adolescent (Karageorghis 1983, p. 7). Inventarul funerar consta din articole locale si de import, precum: vase ceramice, figurine zoomorfe si antropomorfe din teracotä, arme din bronz si fier (säbii, pumnale, varfuri de lance, cutite), sigilii cilindrice, scarabei, precum si obiecte din piaträ, metale si os (Karageorghis 1983).

Materialul antropologic a fost analizat de C. Schulte-Campbell (Schulte- Campbell 1983b), care a identificat urmätoarele tipuri antropologice in randul populatiei de la Paleopaphos Skales: europoid clasic, mediteranoid si mixt alpinoid. Pe un craniu masculin (T.49: b) si pe unul feminin (T.93: 36.a) a fost observatä deformarea artificialä de tip „cipriot” (Schulte-Campbell 1983b, p. 445). Craniul masculin prezintä träsäturi tipologice europoide clasice (Schulte-Campbell 1983b, p. 440), in timp ce craniul feminin, caracteristici mediteranoide (Schulte-Campbell 1983b, p. 441).

Craniul masculin deformat artificial provine din mormantul T.49, care apartine perioadei geometrice cipriote I - 1050-950 i. Hr. (Karageorghis 1983, p. 76), iar mormantul T.93, unde a fost gäsit craniul feminin deformat, apartine perioadei geometrice cipriote III - 850-750 i. Hr (Karageorghis 1983, p. 346). Probabil, obiceiul deformärii artificiale a capului era prezent in randul populatiei din Paleopaphos Skales la inceputul si sfarsitul perioadei timpurii a epocii fierului, la ambele sexe deopotrivä, dar nu era räspandit la scarä largä.

Lapithos Ayia Anastasia. Necropola este situatä la 1,2 km est de orasul Lapta (Lapithos), in nordul insulei Cipru. In anii 1914, 1915 si 1917, M. Markides a cercetat trei morminte din perioada cipriotä tarzie (Gjerstad et alii 1934, p. 162). Mormintele au fost deranjate si refolosite in perioada timpurie a epocii fierului, provocand präbusirea acoperisului (Keswani 2004, p. 190). Sunt publicate detaliat doar camerele funerare nr. 1/501 si nr. 2/502.

Fig. 6. Cranii modificate de pe teritoriul Ciprului. 1. Melia, craniul masculin 29 FCM din mormantul 14 (dupä Fürst 1933, Abb. 17); 2. Melia, craniul masculin 36 FCM din mormantul 13 (dupä Fürst 1933, Abb. 19); 3. Melia, craniul masculin 25 FCM din mormantul 8 (dupä Fürst 1933, Taf. X); 4. Bamboula, craniul masculin 5-3 (dupä Benson 1972, Pl. 70); 5. Enkomi, craniul masculin 29 FCE din mormantul 10 (dupä Fürst 1933, Abb. 46); 6. Enkomi, craniul feminin 35 FCE din mormantul 11 (dupä Fürst 1933, Abb. 46); 7. Pendaya Mandres, craniul masculin J din mormantul 1 (dupä Schwartz 1974, Fig. 3.1); 8. Akhera Chiflik Paradisi, craniul feminin E din mormantul 2 (dupä Schwartz 1974, Fig. 3.3); 9. Kition, craniul feminin E din mormantul 9 (dupä Karageorghis 1974, Pl. CI.1); 10. Hala Sultan Tekke, craniul feminin H din mormantul 1 (dupä Schwartz 1974, Fig. 2.1); 11. Hala Sultan Tekke, craniul feminin (Sk.6) din mormantul in groapä/put Tomb/Well A (dupä Fischer, Bürge 2015, Fig. 21); 12. Lapithos Ayia Anastasia, craniul masculin nr. 23 din mormantul nr. 1/501 (dupä Buxton 1931, Abb. 2)

Fig. 6. Modified skulls from the territory of Cyprus. 1. Melia, male skull 29 FCM from grave 14 (after Fürst 1933, Abb. 17); 2. Melia, male skull 36 FCM from grave 13 (after Fürst 1933, Abb. 19); 3. Melia, male skull 25 FCM from grave 8 (after Fürst 1933, Taf. X); 4. Bamboula, male skull 5-3 (after Benson 1972, Pl. 70); 5. Erimi, male skull 29 FCE from grave 10 (after Fürst 1933, Abb. 46); 6. Erimi, female skull 35 FCE from grave 11 (after Fürst 1933, Abb. 46); 7. Pendaya Mandres, male skull J from grave 1 (after Schwartz 1974, Fig. 3.1); 8. Akhera Chiflik Paradisi, female skull E from grave 2 (after Schwartz 1974, Fig. 3.3); 9. Kition, the female skull E from grave 9 (after Karageorghis 1974, Pl. CI.1); 10. Sultan Tekke Hall, female skull H from grave 1 (after Schwartz 1974, Fig. 2.1); 11. Sultan Tekke Hall, the female skull (Sk.6) from the grave in pit/well Tomb/Well A (after Fischer, Bürge 2015, Fig. 21); 12. Lapithos Ayia Anastasia, male skull no. 23 from grave no. 1/501 (after Buxton 1931, Abb. 2)

Camera funerarä nr. 1/501, care dateazä din perioada tarzie a epocii bronzului (Buxton 1931, p. 236), a fost säpatä in stancä si avea un dromos - o groapä scurtä, dreptunghiularä, cu capete rotunjite. Peretii gropii erau perpendiculari, cu exceptia peretelui din spate, care era usor inclinat spre podea. Exista si o treaptä. In interiorul pasajului s-a gäsit o groapä alungitä, säpatä in podeaua camerei. Camera avea formä aproximativ pätratä, cu o excrescentä pe peretele din spate. In coltul de sud-vest, la nivelul podelei, exista o micä nisä. Dimensiunile dromos-ului erau: lungime - 1,43 m, lätime - 1,26 m, adancime - 0,8 m. Dimensiunile camerei funerare: lungime - 2,16 m, lätime - 2,92 m. Camera a fost folositä timp indelungat, in perioadele LC II - LC III (Gjerstad et alii 1934, p. 163-164), 1450-1050 i. Hr. (Keswani 2004, p. 186). Au fost gäsite cca. 20 de cranii, precum si numeroase vase ceramice (Gjerstad et alii 1934, p. 162).

Camera funerarä nr. 2/502, säpatä in stancä, avea un dromos, care a fost distrus antropic in timpul constructiei drumului contemporan. Lungimea camerei era de 2,68 m, lätimea - de 3,42 m, avea formä rotundä, cu podea platä. Camera avea douä niveluri; cel inferior, care era din perioada tarzie LC II-LC III, si cel superior, din epoca tarzie a fierului (Gjerstad et alii 1934, p. 164).

Materialul antropologic a fost analizat de L. H. D. Buxton - primul care a observat deformarea artificialä pe craniile de la Lapithos Ayia Anastasia. Din publicatie nu reiese cu claritate din ce mormant proveneau craniile deformate. Cel mai probabil, au fost gäsite in camera funerarä nr. 1/501, intrucat L. H. D. Buxton noteazä cä din cele 22 de cranii, doar sapte au putut fi examinate, avand in vedere buna conservare a acestora. Buxton mai mentioneazä cä dintre cinci cranii masculine si douä feminine, doar douä masculine si unul feminin prezintä deformatii artificiale (Buxton 1931, p. 238). Analizand imaginile publicate (Buxton 1931, p. 237/Abb.1 - Abb.2), opinäm cä tipul de modificare artificialä este cel parietal, „cipriot” (Fig. 6/12).

Iran

Tepe Sialk. Situl arheologic este situat la 5 km sud-vest de orasul Kashan, in partea centralä a Iranului. In intervalul anilor 1934-1937 o expeditie francezä condusä de R. Ghirschman demareazä primele säpäturi arheologice. Tepe Sialk a fost locuit intermitent incepand din anii 6000 i. Hr. si panä in anul 550 i. Hr. (Curtis 2019, p. 1).

Tepe Sialk este format din douä dealuri, unul nordic si altul sudic. Dealul de nord apartine perioadei neolitice si fazei de tranzitie de la neoliticul tarziu la calcolitic, in timp ce dealul sudic contine straturi culturale din calcolitic, epoca bronzului si perioada timpurie a epocii fierului. R. Ghirshman a identificat sase perioade in dezvoltarea asezärii de la Tepe Sialk (Ghirshman 1939a; Ghirshman 1939b).

Pentru studiul de fatä este de interes perioada Tepe Sialk VI. Anume in inmormäntärile necropolei B (a sasea perioadä a existentei asezärii) au fost gäsite cranii deformate artificial.

Necropola B este situatä la 200 m vest de dealul sudic al Tepe Sialk si se extinde pe directia nord-sud (Ghirshman 1939b, p. 26). Din necropola B au fost cercetate 218 morminte din perioada a Il-a a epocii fierului. Din nefericire, nu toate au fost descrise detaliat in publicatie (Curtis 2019, p. 3). H. Fazeli Nashli si J. Nokandeh dateazä perioada a Il-a a epocii fierului de pe dealul sudic al Tepe Sialk in limitele 1200-800 i. Hr. (Faseli Nashli, Nokandeh 2019, p. 6). Potrivit lui M. D. Danti, perioada a Il-a a epocii fierului in nord-vestul Iranului corespunde cu intervalul 1050-800 i. Hr. (Danti 2013, p. 332).

Inmormäntärile necropolei erau acoperite cu sase-opt pläci de piaträ sau teracotä, cea din urmä fiind folositä pentru mormintele bogate. In interiorul mormintelor nu au fost construite ziduri de piaträ (Mashkour, Bon 2019, p. 46).

Mormintele säpate in gropi de pämänt erau de formä dreptunghiularä si aveau urmätoarele dimensiuni: lungime - 1,75-2 m; lätime - 0,75-1,25 m; adäncime - 0,7-0,8 m. Scheletele erau in pozitie chircitä (pe partea stängä sau dreaptä) sau in decubit dorsal, cu picioarele indoite din genunchi, cu mäinile dispuse pe piept, abdomen sau längä fatä. Orientarea acestora era nord-sud - est-vest. S-au gäsit atät inmormäntäri individuale, cät si duble sau triple, dar si complexe färä resturi umane (Ghirshman 1939b, p. 26-28), probabil cenotafe.

Mormintele copiilor erau de asemenea acoperite cu lespezi de piaträ, cu una sau cel mult douä pläci. Cu fiecare nouä inmormäntare, resturile scheletice ale celei precedente erau mutate sau asezate intr-un cazan/vas de bronz (Mashkour, Bon 2019, p. 46). Dintre cele 218 inmormäntäri, doar 71 erau intacte, restul fiind distruse (Ghirshman 1939b, p. 28).

Inventarul funerar consta in: vase ceramice de diverse forme si cu diverse functionalitäti, figurine zoomorfe din teracotä, o tablä de joc si jetoane, arme din bronz (pumnale, capete de buzdugan, värfuri de sägeti, sulite, topoare, seceri, scuturi), pumnale bimetalice (bronz si fier), arme din fier (sabie, pumnale, capete de sägeti, capete de lance, sulite, seceri), garnituri cilindrice, scarabei, vase din bronz, pandantive, brätäri, inele, recipiente, torte, cercei, märgele, figurine antropomorfe, catarame, diademe, nasturi, pensete, oglinzi, aplici, psalii de fier, clesti din fier, furci bimetalice, lämpi, cäntare, cärlige, pensete, trepiede, märgele (din argint, agat, cornalinä, lapis lazuli, bitum, jadeit, alabastru si moluste marine), creuzete, pietre de divinatie/rune, ace din os, perforatoare si alte obiecte (Ghirshman 1939b).

A. V. Vallois este primul care analizeazä materialul antropologic din necropola B de la Tepe Sialk (Vallois 1939). Ulterior, P. Soto-Heim, examinänd aceleasi

schelete, observä pe douä cranii masculine şi trei feminine deformäri arhitecturale intentionate (Soto-Heim 1986) de tip frontal-occipital (Fig. 7).

Cranii deformate artificial de la Tepe Sialk au fost gäsite şi in straturile mai timpurii, din epoca neoliticä (Foruzanfar 2004). S-ar putea ca in cazul necropolei B sä avem de-a face, din nou, cu o continuitate a acestui obicei. Alte cazuri de deformare artificialä a capului/craniului in Iran, datate in epoca bronzului, cu exceptia necropolei Shahri Sokht, nu au fost incä descoperite. Astfel, problematica aparitiei craniilor modificate in centrul Iranului in timpul perioadei timpurii a epocii fierului rämane deschisä panä la noi descoperiri.

Discutii si concluzii

La sfarşitul epocii bronzului şi inceputul epocii fierului, populatiile din regiunile sudice ale Caucazului aveau un obicei larg räspandit, cel de modificare artificialä/ deliberatä a capului/craniului. Din şirul cazurilor mai sus mentionate, retinem douä tipuri principale de deformare, circular/inelar şi fronto-occipital.

Datat in perioada timpurie a epocii bronzului, pe teritoriul Azerbaidjanului, in tumulul nr. 5 de la Uzun Rama (regiunea Goranboy), a fost descoperit un craniu deformat artificial de tip fronto-occipital. Din perioada mijlocie a epocii bronzului cunoaştem un singur caz de deformare de tip fronto-occipital, cel din tumulul nr. 13 de la Kudurlu (regiunea Sheki, Azerbaidjan). Ambele cranii apartin unor indivizi de sex masculin (Kirichenko 2022). In ceea ce priveşte regiunile sudice ale

Azerbaidjanului si regiunea Jalilabad, in particular, mentionäm craniul feminin cu deformatie fronto-occipitalä din mormantul neolitic tarziu descoperit in asezarea de la Polutepe. Este posibil ca in cazul Khudutepe (Azerbaidjan) sä putem vorbi de o continuitate si perpetuare a obiceiului modificärii artificiale de slabä intensitate a capului.

In perioadele timpurie si mijlocie ale epocii bronzului, precum si la inceputul celei tarzii, in zona Lacului Gokcha (in prezent, Lacul Sevan, Armenia), panä in prezent nu cunoastem descoperiri de cranii deformate artificial. Presupunem cä tipul circular de deformare a pätruns dinspre nordul Mesopotamiei spre zona Lacului Gokcha, pentru cä existä descoperiri sincrone, datate in sec. VIII-VII i. Hr., la Kumru Tarlasy/Zeviya Tivikli (Turcia). Cu toate acestea, traditia nu a cäpätat o räspandire prea largä sau incä nu au apärut descoperiri de cranii deformate artificial datate in a doua jumätate a primei epoci a fierului.

In ceea ce priveste originea craniilor cu deformare de tip fronto-occipital, aceastä problematicä rämane deschisä. Craniul cu deformatie artificialä circularä al regelui din Yassihüyük/Gordion (Turcia) se deosebeste oarecum de alte cazuri semnalate pe teritoriul Anatoliei in intervalul cronologic la care ne referim. In epoca neoliticä, pentru Anatolia centralä singurul caz de deformatie circularä este cea de la Ashikly Guyuk. In calcolitic, o versiune joasä a tipului circular in combinatie cu cel fronto-occipital intalnim la Ceadir Guyuk (Kirichenko 2021), iar in perioada timpurie a epocii bronzului, acelasi tip de modificare este prezent la Resuloglu (Kirichenko 2022). Probabil, in cazul regelui din Gordion, putem vorbi de o continuitate/perpetuare sau de un ecou al unei strävechi si indelungate traditii de schimbare a formei capului/craniului in randul populatiei Anatoliei centrale.

In ceea ce priveste prezenta craniilor deformate la Kumru Tarlasy (Zeviya Tivikli), putem presupune cä in aceastä regiune obiceiul este o dovadä a pästrärii si perpetuärii unei traditii larg räspandite candva in nordul Mesopotamiei, incä din neolitic si calcolitic. Ori, o parte din populatia de la Kumru Tarlasy a migrat spre regiunea Tigrului superior de pe teritoriul Levantului, in special din Lachish, unde deformarea artificialä a craniilor ce dateazä din perioada timpurie a epocii fierului este de tip circular.

Regii asirieni au folosit pe scarä largä ca instrument politic relocarea populatiei - deportarea in masä a segmentului populational cucerit (Oded 1979). Din surse istorice stim de migratia fortatä de asirieni a populatiei levantine spre Mesopotamia (Istoriya drevnego Vostoka 2004, p. 469) si de capturarea de impäratul asirian Sanherib (704-681 i. Hr.) in anul 701 i. Hr. a orasul Lachish (Istoriya drevnego Vostoka 2004, p. 472).

Trebuie remarcat faptul cä si populatia Levantului practica in calcolitic deformarea de tip circular, identificatä in Zeviya Tivikli. Probabil cä oamenii cu capul deformat de la Kumru Tarlasy au fost mutati/relocati in timpul unuia dintre valurile deportärii asiriene, desi nu este exclusä nici originea lor localä.

Primele cranii deformate artificial pentru Levantul de Nord au fost descoperite la Sheikh Guyuk si Byblos si dateazä din perioada calcoliticä. Dar, spre deosebire de deformatiile din Ras Shamra/Ugarit si Minet el-Beida/Portul Alb (Siria), acestea apartineau femeilor, nu bärbatilor. Cranii masculine slab deformate au fost gäsite in Levantul de Sud (Mugharat el-Wad si Ierihon) si se dateazä in epoca neoliticä (Kirichenko 2021).

In prezent este dificil sä räspundem la intrebarea: oare la Ras Shamra si Minet el-Beida avem de-a face cu continuarea si perpetuarea unui obicei vechi de modificare artificialä a capului sau acest obicei a fost introdus din exterior? Pentru teritoriul Levantului de Nord, in perioada tarzie a epocii bronzului, Ciprul poate fi indicat ca sursä externä. Pe insulä traditia deformärii artificiale a capului a fost larg räspanditä in toate epocile, de la neolitic panä la perioada timpurie a epocii fierului (Lorentz 2009, p. 89). Cranii deformate se gäsesc in Cipru si in perioada elenisticä (Axmacher, Hjortsjö 1958, Pl. III).

Dovezile arheologice, de asemenea, indicä legäturi comerciale extinse intre Levant si Cipru in perioada tarzie a epocii bronzului (Pfälzner 2012, p. 794). In acest interval cronologic, in Cipru se practicau frecvent trei tipuri de deformare artificialä a capului: circular, fronto-occipital si parietal („cipriot”), atat in nordul, cat si in sudul insulei. In unele cazuri, deformarea este intensä, iar in altele este moderatä sau slabä. Existä si cranii care combinä tipul de deformare circular cu cel fronto-occipital. Probabil, in Cipru vorbim din nou de o perpetuare a acestui obicei, care provine din neolitic, calcolitic si din perioadele timpurie si mijlocie ale epocii bronzului. In perioada timpurie a epocii fierului, in Cipru se constatä prezenta tipului de deformare parietal, denumit „cipriot”. De altfel, in perioada tarzie a epocii bronzului si cea timpurie a epocii fierului, acest tip de deformare se regäseste atat in nordul, cat si in sudul insulei.

Tipul de deformare „cipriot”, in afarä de Cipru, a mai fost gäsit pe insula Creta. La nivelul craniului unui schelet masculin, ce dateazä din perioada minoicä tarzie, a fost observat un tip similar de modificare artificialä - tipul parietal (Buxton 1931, p. 238: Abb. 4, p. 239). Mormantul provine din orasul minoic Gournia din estul insulei Creta (Grecia) si a fost descoperit la inceputul sec. al XX-lea. Cercetärile arheologice de pe cuprinsul sitului au fost efectuate in anii 1901, 1903 si 1904, fiind coordonate de G. Boyd Hawes. In luna mai a anului 1904, Boyd Hawes a descoperit intr-o pesterä (baldachin de piaträ) sase cranii provenite dintr-un mormant jefuit/deranjat. Acestea se aflau intr-o groapä, depuse intr-o grämadä, impreunä cu numeroase fragmente ceramice (Boyd Hawes et alii 1908, p. 46). Dupä cum mentioneazä autorul, un singur craniu masculin (Fig. 8/1) din cele sase prezintä deformare artificialä (Buxton 1931, p. 238). Acest individ ar fi putut avea origine cipriotä, ori, sub influenta traditiei cipriote, obiceiul modificärii artificiale a capului a intrat in Creta dinspre insula Cipru.

Schelete cu cranii deformate artificial, ce dateazä din perioada tarzie a epocii bronzului, au fost gäsite şi in oraşul Micenae (Angel 1972), in regiunea continentalä a Greciei.

In anii 1952 şi 1953, in timpul cercetärilor arheologice, in camera de sud a Megaron-ului de nord, in clädirea Terasei Ciclope din Micenae, langä zidul estic, cam la jumätatea distantei, s-a descoperit un put adanc säpat in stancä, de formä ovalä, cu dimensiunile de 1,1 x 1,25 m. In umplutura aflatä chiar in fata gropii, au fost gäsite scheletele a trei femei (una dintre ele avea un inel din bronz), precum şi scheletul unui caine de talie mare. In dromos-ul propriu-zis, la o adancime de 1,1 m, au mai fost gäsite douä schelete (unul avea un inel din bronz), iar sub ele, incä opt schelete aflate la adancimi diferite. Printre oasele acestor schelete au fost gäsite fragmente dintr-o broşä din bronz şi pensete din bronz. Putul continua panä la o adancime de 6,25 m, nefiind insä complet curätat, deşi la aceastä adancime solul şi peretii de stancä indicau faptul cä se atingea nivelul freatic. Ceramica din put este remarcabil de uniformä, datatä in perioadele Helladic tarzii IIIA şi IIIB (Wase 1954, p. 273) - 1400-1200 i. Hr.

Materialul antropologic descoperit in put a fost analizat de J. L. Angel (Angel 1954). La adancimea de peste 2,8 m au fost gäsite resturile scheletice ale unui copil de cca. 7-10 ani şi ale unei femei de cca. 30 de ani (74 Myc. şi 75 Myc.); la adancimea cuprinsä intre 2 şi 2,5 m au fost gäsite fragmente scheletice provenite de la mai multi adulti de varstä mijlocie (bärbati şi femei), precum şi de la doi copii de cca. 6-7 ani (83-86 Myc.); la adancimea de 1,75 m se aflau oasele unui copil de cca. 7-9 ani şi ale unei femei de varstä mijlocie (76 Myc. şi 77 Myc.), iar deasupra lor, la o adancime de 1,1 m, erau resturile unei femei de cca. 30 de ani (78 Myc.) şi ale unui copil de cca. 6 ani (79 Myc.). Deasupra celor din urmä, in interiorul şi sub umplutura masivä de deasupra putului, au fost gäsite scheletele a trei subadulti de sex feminin, cu varstele de cca. 12 ani (80 Myc., 81 Myc. şi 82 Myc.) şi scheletul unui caine de talie mare, ca märime şi masivitate corespunzätor Marelul Dog Danez. Doar trei cranii (78 Myc., 80 Myc. şi 81 Myc.) au putut fi reconstituite şi se deosebesc clar de craniile miceniene, pentru cä sunt toate brahicrane (Angel 1954, p. 288). Aceste trei cranii feminine gäsite in put prezintä semne de modificare artificialä (Benson 1972, Pl. 72); craniul 80 Myc. are deformatie de tip parietal/ „cipriot” (Fig. 8/2), iar craniile 78 Myc. (Fig. 8/3) şi 81 Myc. (Fig. 8/4), deformatie de tip fronto-occipital.

Putem trasa cateva paralele interesante cu mormantul in groapä/put Tomb/ Well A de la Hala Sultan Tekke, unde, de asemenea, a fost descoperitä o inhumare

Fig. 8. Cranii modificate din „Lumea Veche”, din perioada tarzie a epocii bronzului - perioada timpurie a epocii fierului. 1. Gournia, Creta, craniul masculin nr. 1a (dupä Buxton 1931, Abb. 4); 2. Micenae, craniul feminin 80 Myc., mormant in put; 3. Micenae, craniul feminin 78 Myc., mormant in put; 4. Micenae, craniul feminin 81 Myc., mormant cu put (dupä Benson 1972, Pl. 72); 5. Gonur Depe, craniul masculin din mormantul in cistä nr. 3037 (2), in afara camerei funerare, campania se säpätura nr. 5, Gonurul de Nord (dupä Dubova 2006, p. 28, fig. 5.B); 6. Sakar-Chaga 3, craniul masculin din tumulul 4 (dupä Yablonsky 1986, p. 52, fig. 7); 7. Wadi Tannezuft, craniul feminin T3H1 (dupä Ricci et alii 2008, Fig. 2); 8. Wadi Tannezuft, craniul masculin T1H1 (dupä Ricci et alii 2008, Fig. 2)

Fig. 8. Modified skulls from the “Old World”, from the Late Bronze Age - Early Iron Age. 1. Gournia, Crete, male skull no. 1a (after Buxton 1931, Abb. 4); 2. Mycenae, female skull 80 Myc., grave in the well; 3. Mycenae, female skull 78 Myc., grave in the well; 4. Mycenae, female skull 81 Myc., grave in the well (after Benson 1972, Pl. 72); 5. Gonur Depe, male skull from the cyst tomb no. 3037 (2), outside the funeral chamber, the campaign no. 5, North Gonur (after Dubova 2006, p. 28, fig. 5.B); 6. Sakar-Chaga 3, male skull from mound 4 (after Yablonsky 1986, p. 52, fig. 7); 7. Wadi Tannezuft, female skull T3H1 (after Ricci et alii 2008, Fig. 2); 8. Wadi Tannezuft, male skull T1H1 (after Ricci et alii 2008, Fig. 2) colectivä, iar una dintre femeile din groapä/put prezenta deformare artificialä in segmentul cefalic, iar in apropiere avea depus un caine de talie mare. Probabil, putem lua in consideratie pästrarea si perpetuarea unui ritual funerar vechi, adus la Micenae din Cipru. Precizäm cä inmormantärile de la Hala Sultan Tekke si Mycenae sunt sincrone cronologic.

Probabil cä obiceiul deformärii artificiale a capului/craniului a pätruns pe continentul grecesc din insula Cipru, impreunä cu migratorii. Cateva cazuri datate la inceputul epocii bronzului sunt semnalate in sud-vestul Anatoliei, in Karatash, unde oamenii cu cranii deformate artificial ar fi putut veni din Cipru (Kirichenko 2022).

Cranii deformate artificial din perioada timpurie a epocii fierului au fost gäsite in mormintele timpurii atribuite culturii Saka din necropola sud-Tagiskenä (secolele VII-V i. Hr.) de pe teritoriul Kazahstanului. Craniul bärbatului aflat in tumulul nr. 54 prezintä o deformare fronto-occipitalä, iar cel al bärbatului din tumulul nr. 31, tipul occipital-parietal. Pentru acest areal, obiceiul era o noutate culturalä la acea vreme (Itina, Yablonskiy 1997, p. 73-74). Probabil, deformarea de tip occipital-parietal a pätruns panä la comunitätile Saki dinspre sud.

N. A. Dubova este de pärere cä varietatea circularä de deformatie, cunoscutä sub numele de parietal-occipitalä, era larg räspanditä in populatiile de la Gonur Depe (Turkmenistan) (Fig. 8/5) si, se pare, si pe cuprinsul intregii Margiana in perioada mijlocie a epocii bronzului - mijlocul si sfarsitul mileniului al II-lea i. Hr. Margiana ar putea fi centrul de unde obiceiul deformärii craniene artificiale a inceput sä se räspandeascä ulterior in regiunile de stepä ale Eurasiei (Dubova 2006, p. 32).

In mormintele Saka timpurii din necropola Sakar-Chaga 3 (Turkmenistan), care dateazä din sec. VII-V i. Hr., au fost gäsite schelete cu cranii cu deformatie de tip parietal (Fig. 8/6) (Yablonskiy 1986, fig. 7).

In ceea ce priveste „Lumea Veche”, descoperiri sincrone de cranii deformate artificial sunt mentionate in Sahara centralä, in sud-vestul Libiei (Ricci et alii 2008). Pe douä cranii feminine (T3H1, Fig. 8/7 si T1H3) si pe unul masculin (T1H1, Fig. 8/8) din mormintele descoperite la Situl 96/129 din valea Wadi Tannezuft, de langä satul Tahala, la vest de lantul muntos Akasus, datate in intervalul 1550-750 i. Hr. (3500-2700 BP), se constatä deformarea artificialä intensä. Alte douä cranii prezintä deformatie voitä, insä de intensitate slabä: unul feminin (T3bisH1) si altul adult (40-45 de ani), dar nedeterminat dimorfic (T1H8) (Ricci et alii 2008, p. 378­382). Pe craniile feminine T3H1 si T1H3 a fost observat tipul fronto-occipital de deformare (Ricci et alii 2008, fig. 2, fig. 4), iar pe craniul masculin T1H1 (Ricci et alii 2008, fig. 6), cel mai probabil s-a folosit tipul circular.

Existenta obiceiului de deformare artificialä a capului in Egipt in timpul dinastiei a XVIII-a (1550-1292 i. Hr.) este oarecum discutabilä. O serie de cercetätori sunt in favoarea prezentei deformärii artificiale a capului in randul faraonilor si egiptenilor din dinastia a XVIII-a, in timp ce altii combat aceastä ipotezä (Fürst 1933, p. 96-99; Ricci et alii 2008, p. 385; Balabanova 2017, p. 21; Mednikova 2006, p. 221-223). Obiectivele studiului de fatä nu acoperä aceastä problemä. Vom mentiona doar anumite aspecte privind acest subiect controversat.

F. Ricci si colaboratorii noteazä cä „dovada suplimentarä a deformärii artificiale in Egiptul antic poate fi reprezentatä de descrierea initialä fäcutä de G. E. Smith a craniului unui adolescent din camera funerarä a faraonului Amenophis (Amenhotep) II (1427-1401 i. Hr.), cu referire la publicatia etnografului S.

Lagercrantz (Ricci et alii 2008, p. 385)”: craniul era „exagerat/exceptional de lat si de plat” (Lagercrantz 1941, p. 136-137). M. A. Balabanova, fäcänd trimitere la aceeasi publicatie semnatä de S. Lagerkrantz („Deformarea craniului si distributia sa in Africa”), indicä, de asemenea, cä „dovada suplimentarä pentru prezenta deformärii deliberate a capului in Egiptul antic poate fi descrierea lui G. E. Smith a craniului unui adolescent din mormäntul lui Amenophis II” (Balabanova 2017, p. 21). Totusi, consultänd cartea publicatä de Smith, unde este descrisä mumia acestui bäiat (Smith 1912, p. 39-40), realizäm cä nu gäsim ceea ce citeazä S. Lagerkrantz din G. E. Smith despre particularitätile craniului.

In articolul lui S. Lagerkrantz se mentioneazä si craniul deformat al mumiei unui bärbat de 25 ani, din camera funerarä a reginei Tii (Teiyi), sotia faraonului Amenhotep al III-lea (1388-1351 i. Hr.), din nou cu trimitere la G. E. Smith (Lagercrantz 1941, p. 137). Totusi, Smith mentioneazä o informatie interesantä - craniul era hidrocefal (Smith 1912, p. XXIV). Din nefericire, nu existä nici o fotografie a acestui craniu, astfel incät nu putem face presupuneri in acest sens.

V. M. Pahl, descriind craniul unui bärbat de origine nubianä, datat in jurul anului 1050 i. Hr. (3000 BP), mentioneazä cä acesta se caracterizeazä printr-o formä nenaturalä „oblicä” (Ricci et alii 2008, p. 385).

In opinia noasträ, pänä la descoperirea de noi materiale, sunt necesare precautii cänd ne referim la räspändirea obiceiului deformärii artificiale a capului/ craniului in rändul populatiei Egiptului in perioada tärzie a bronzului - inceputul epocii fierului.

M. A. Balabanova, in articolul säu „Studii moderne ale aspectelor morfologice si culturale ale obiceiului deformärii artificiale a capului in culturile traditionale ale popoarelor lumii” (Современные исследования морфологических и культурных аспектов обычая искусственной деформации головы в традиционных культурах народов мира), mentioneazä cä „in secolele XIII-VIII i. Hr., obiceiul deformärii a fost inregistrat in necropola Chaukhugou-4 (Xinjiang, China)” (Balabanova 2017, p. 20), cu referire la articolul semnat de S. A. Komissarov si E. A. Shpakova „Modificäri artificiale si deterioräri ale craniilor din seria craniologicä a necropolei Chaukhugou-4 (Xinjiang)” (Искусственные изменения и повреждения черепов из краниологической серии могильника Чаухугоу-4 (Синьцзян), in care autorii descriu douä cranii deformate artificial dupä varianta circularä inaltä (Komissarov, Shpakova 1998, p. 270).

In stadiul actual al cercetärilor, necropola Chaukhugou-4 si cultura Chauhu ar trebui datate in secolele IX/VIII-VII i. Hr. (Shulga, Shulga 2020, p. 60-62). Antropologul Han Kangxin si coautorii au analizat materialul antropologic din necropolele Chaukhugou-4 si Chaukhugou-3 si au observat trei cranii deformate artificial, toate in morminte din necropola Chaukhugou-3 (Han, Zhang, Zhao 1997, p. 37; Shulga 2019, p. 63). In necropola Chaukhugou-4 nu au fost identificate cranii deformate.

Descrierea descoperirilor funerare cu cranii deformate artificial din perioada tarzie a bronzului - perioada timpurie a fierului din arealul Caucazului de Sud si Orientului Apropiat ne aratä cä acest obicei nu mai era la fel de räspandit ca in perioadele istorice anterioare. Se pare cä centrul obiceiului de schimbare a formei capului este insula Cipru, unde acest obicei este inrädäcinat incä din epoca neoliticä si poate fi urmärit pe parcursul a mii de ani. Probabil sub influentä cipriotä, acest obicei, impreunä cu cei care-l practicau, pätrunde in Grecia continentalä si insularä (Creta).

Panä in prezent, in perioada timpurie a epocii bronzului - perioada tarzie a epocii fierului, in Caucaz si Orientul Mijlociu nu sunt atat de multe descoperiri de cranii artificial modificate. Noile materiale ar putea sä aducä mai multä luminä asupra räspandirii acestui obicei in randul populatiei vechi din aceastä regiune.

Bibliografie

Ağalarzadə 2021: A. M. Ağalarzadə, Xudutəpə yaşayış məskənində arxeoloji qazıntıların geniş hesabatı, Bakı, 2021.

Alekseev 1974: V. P. Alekseev, Proiskhozhdenie narodov Kavkaza. Kraniologicheskoe issledovanie, Nauka, Moskva, 1974 // В. П. Алексеев, Происхождение народов Кавказа. Краниологическое исследование, Наука, Москва, 1974.

Alekseev, Debets 1964: V P Alekseev, G. F. Debets, Kraniometriya. Metodika antropologicheskikh issledovaniy, Nauka, Moskva, 1964 // В. П. Алексеев, Г. Ф. Дебец, Краниометрия. Методика антропологических исследований, Наука, Москва, 1964.

Angel 1954: J. L. Angel, The human skeletal material from the well, The Annual of the British School at Athens 49, 1954, p. 288-289.

Angel 1972: J. L. Angel, Late Bronze Age Cypriotes from Bamboula: the skeletal remains, in: J. L. Benson, J. F. Daniel, E. Porada, J. Lawrence (ed.), Bamboula at Kourion: The necropolis and the finds excavated by J.-F. Daniel, University of Pennsylvania, Philadelphia, 1972, p. 148-165.

Ausiayevich, Placiente Robedizo, Alarcon 2018: M. Ausiayevich, B. Placiente Robedizo, V B. Alarcon, Appendix 1: Pit Z9 preliminary report, in: PM. Fischer, T. Bürge (ed.), The New Swedish Cyprus Expedition 2017: Excavations at Hala Sultan Tekke (The Söderberg Expedition). Preliminary results, Opuscula, Annual of the Swedish Institutes at Athens and Rome 11, 2018,

p. 62-66.

Axmacher, Hjortsjö 1958: B. Axmacher, C-H. Hjortsjö, Examen anthropologique des cranes constituent la materiel prehistorique mis ä jour ä la suite des fouilles eff ectuees par les archeologues français ä Iskender, Chypre, C. W K. Gleerup, Lund, 1958.

Axmacher, Hjortsjö 1959: B. Axmacher, C-H. Hjortsjö, Examen anthropologique des cranes constituant le materiel protohistorique exhume a Bamboula, Kourion, Chypre, C.W.K. Gleerup, Lund, 1959.

Balabanova 2017: M. A. Balabanova, Sovremennye issledovaniya morfologicheskikh i kulturnykh aspektov obychaya iskusstvennoy deformatsii golovy v traditsionnykh kulturakh narodov mira, Stratum plus 6, 2017, p. 17-42 // М. А. Балабанова, Современные исследования морфологических и культурных аспектов обычая искусственной деформации головы в традиционных культурах народов мира, Stratum plus 6, 2017, с. 17-42.

Benson 1972: J. L. Benson, Bamboula at Kourion: The Necropolis and the Finds. Excavated by J.-F. Daniel, University of Pennsylvania, Philadelphia, 1972.

Biggs, Liebhart, Gönen 2016: D. Biggs, R. Liebhart, S. Gönen, Conserving the tomb chamber complex in the Midas Mound at Gordion in Turkey, in: Koen Van Balen, Els Verstrynge (ed.), Structural Analysis of Historical Constructions: Anamnesis, diagnosis, therapy, controls, CRC Press, Boca Raton, 2016, p. 963-969.

Boyd Hawes et alii 1908: H. Boyd Hawes, B. E. Williams, R. B. Seager, E. H. Hall, Gournia, Vasiliki and Other Prehistoric Sites on the Isthmus ofHierapetra, Crete: Excavations of the Wells-Houston- Cramp Expeditions 1901, 1903, 1904, The American Exploration Society, Philadelphia, 1904.

Bunak 1929: V V Bunak, Cherepa zheleznogo veka iz Sevanskogo rayona Armenii, Russkiy antropologicheskiy zhurnal XVII, 3-4, 1929, p. 64-87 // В. В. Бунак, Черепа железного века из Севанского района Армении, Русский антропологический журнал XVII, 3-4, 1929, с. 64-87.

Buxton 1931: L. H. D. Buxton, Künstlich deformierte Schädel von Cypern, Anthropologischer Anzeiger 7, H. 3/4, 1931, p. 236-240.

Charles 1962: R.-P Charles, Contribution ä l’etude anthropologique du site de Ras Shamra, in: C. F. A. Shaeffer (ed.), Ugaritica IV: Decouvertes des 18e et 19e campagnes, 1954-1955: fondements prehistoriques d’Ugarit et nouveaux sondages, etudes anthropologiques, poteries grecques et monnaies islamiques de Ras Shamra et environs, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1962, p. 521-563.

Charles 1974a: R-P Charles, Note sur less restes humains de Pendayia, in: V Karageorghis (ed.), Nouveaux documents pour l’etude du bronze recent ä Chypre: recueil critique et commente, Ecole française dAthenes, E. De Boccard, Paris, 1974, p. 65-70.

Charles 1974b: R-P. Charles, Etude des cranes D'Akhera, in: V Karageorghis (ed.), Nouveaux documents pour l’etude du bronze recent ä Chypre: recueil critique et commente, Ecole française dAthenes, E. De Boccard, Paris, 1974, p. 139-149.

Curtis 1999: A. H. W Curtis, Ras Shamra, Minet el-Beida and Ras Ibn Hani: The Material Sources, Handbook of Ugaritic studies, Brill, Ltiden-Boston-Köln, 1999, p. 5-27.

Curtis 2019: J. Curtis, An Introduction to Tappeh Sialk, in: J. Nokandeh, J. Curtis, M. Pic, Tappeh Sialk. The glory of ancient Kashan, Iran Heritage Foundation, London, 2019, p. 1-4.

Danti 2013: M. D. Danti, The Late Bronze and Early Iron Age in Northwestern Iran, in: D. T. Potts (ed.), Oxford Handbook of Ancient Iran, Oxford University Press, Oxford, 2013, p. 327-376.

Dicke-Toupin 2012: C. Dicke-Toupin, Population continuity or replacement at ancient Lachish? A dental affinity analysis in the Levant, Thesis (M.A.), University of Alaska, Fairbanks, 2012.

Dubova 2006: N. A. Dubova, Iskusstvennaya deformatsiya golovy u zemledeltsev epokhi bronzy, OPUS: Mezhdistsiplinarnye issledovaniya v arkheologii 5, 2006, p. 22-36 // Н. А. Дубова, Искусственная деформация головы у земледельцев эпохи бронзы, OPUS: Междисциплинарные исследования в археологии 5, 2006, с. 22-36.

Eroğlu 2014: S. Eroğlu, Anthropological data, in: A. T. Ökse, N. Erdoğan, A. Görmüş, A. Erkan (ed.), İlısu Barajı İnşaat Sahası Kurtarma Projesi I: Demir Çağı (Salvage Project The Construction Ares of The Ilısu Dam I: The Iron Age), Mardin Müze Müdürlüğü, Mardin, 2014, p. 271-283.

Faseli Nashli, Nokandeh, 2019: H. Faseli Nashli, J. Nokandeh, The Chronology of Tappeh Sialk: from Local Development to Globalisation, in: J. Nokandeh, J. Curtis, M. Pic, Tappeh Sialk. The glory of ancient Kashan, Iran Heritage Foundation, London, 2019, p. 5-11.

Fischer, Bürge 2015: P. M. Fischer, T Bürge, The New Swedish Cyprus Expedition 2014: Excavations at Hala Sultan Tekke. Preliminary results. With contributions by B. Stolle, I. Trinks, L. Mazzotta & L. Recht, A. Lindqvist & D. Kofel, Opuscula, Annual of the Swedish Institutes at Athens and Rome 8, 2015, p. 27-79.

Fischer, Bürge 2016: P M. Fischer, T Bürge, The New Swedish Cyprus Expedition 2015: Excavations at Hala Sultan Tekke. Preliminary results. With a contribution by D. Kofel, Opuscula, Annual of the Swedish Institutes at Athens and Rome 9, 2016, p. 33-58.

Fischer, Bürge 2018: P M. Fischer, T Bürge, The New Swedish Cyprus Expedition 2017: Excavations at Hala Sultan Tekke (The Söderberg Expedition). Preliminary results. With contributions by M. Ausiayevich, B. Placiente Robedizo, V. Barrera Alarcon, L. Recht & D. Kofel, Opuscula, Annual of the Swedish Institutes at Athens and Rome 11, 2018, p. 29-79.

Fischer, Bürge 2019: P M. Fischer, T Bürge, The New Swedish Cyprus Expedition 2018: Excavations at Hala Sultan Tekke (The Söderberg Expedition). Preliminary results, with contributions by J. Tracz and D. Kofel, Opuscula, Annual of the Swedish Institutes at Athens and Rome 12, 2019, p. 287-326.

Foruzanfar 2004: F. Foruzanfar, The Neolithic Sialk man, The Potters of Sialk. Sialk Reconsideration Project, report no. 3, Archaeological Research Center, Deputy of Research, Tehran, 2004, p. 115-122.

Fürst 1933: C. M. Fürst, Zur Kenntnis der Anthropologie der Prähistorischen Bevölkerung der Insel Cypern, Lund Univ. Arsskrift. N.F. 1939, II. Bd, 29. No. 6, Ohlsson, Lund, 1933.

Ghirshman 1939a: R. Ghirshman, Fouilles de Sialk, pres de Kashan, 1933, 1934, 1937, Vol. 1, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1939.

Ghirshman 1939b: R. Ghirshman, Fouilles de Sialk, pres de Kashan, 1933, 1934, 1937, Vol. 2, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1939.

Gjerstad et alii 1934: E. Gjerstad, J. Lindros, E. Sjöqvist, A. Westholm, Swedish Cyprus Expedition: Finds And Results Of The Excavations In Cyprus 1927-1931, Vol. 1, Swedish Cyprus Expedition, Stockholm, 1934.

Göransson 2012: K. Göransson, The Swedish Cyprus Expedition, The Cyprus collections in Stockholm and the Swedish Excavations after the SCE, Cahiers du Centre d’Etudes Chypriotes 42, 2012, p. 399-421.

Güle$, A$ikkol 2004: E. Güleq, A. Aqrkkol, Midas Gordion MM tümülüsünden fikarilan kafatasinin paleoantropolojik analizi, Antropoloji 19, 2004, p. 1-15.

Han, Zhang, Zhao 1997: K. Han, J. Zhang, L. Zhao, The study of racial characteristics of human skulls from ancient cemetery at Chawuhugou, Hejing county, Xinjiang, in: Y. Tong et alii (eds), Evidence for Evolution-Essays in Honor of Prof. Chungchien Young on the Hundredth Anniversary of His Birth, China Ocean Press, Beijing, 1997, p. 23-38.

Hjortsjö 1947: C-H. Hjortsjö, To the Knowledge of the Prehistoric Craniology of Cyprus, Hakan Ohlssons boktryckeri, Lund, 1947.

Istoriya drevnego Vostoka 2004: Istoriya drevnego Vostoka. Ot rannikh gosudarstvennykh obrazovaniy do drevnikh imperiy, A. V. Sedov (ed.), RAN, Moskva, 2004 // История древнего Востока, От ранних государственных образований до древних империй, А. В. Седов (ред.), Москва, 2004, РАН.

Itina, Yablonskiy 1997: M. A. Itina, L. T. Yablonskiy, Saki Nizhney Syrdari (po materialam mogilnika Yuzhnyy Tagisken), Rossiyskaya politicheskaya entsiklopediya, Moskva, 1997 // М. А. Итина, Л. Т. Яблонский, Саки Нижней Сырдарьи (по материалам могильника Южный Тагискен), Российская политическая энциклопедия, Москва, 1997.

Ivanovskiy 1911: A. A. Ivanovskiy, Po Zakavkazyu. Arkheologicheskie nablyudeniya i issledovaniya 1893, 1894 i 1896 gg., Materialy po arkheologii Kavkaza. sobrannye ekspeditsiyami Moskovskogo arkheologicheskogo obshchestva 6, Tovarishchestvo tipografii A. I. Mamontova, Moskva, 1911 // А. А. Ивановский, По Закавказью. Археологические наблюдения и исследования 1893, 1894 и 1896 гг., Материалы по археологии Кавказа, собранные экспедициями Московского археологического общества 6, Товарищество типографии А. И. Мамонтова, Москва, 1911.

Karageorghis 1960: V. Karageorghis, Fouilles de Kition 1959, avec un appendice anthropologique, Bulletin de correspondance hellenique 84, 2, 1960, p. 504-588.

Karageorghis 1961: V. Karageorghis, Chronique des fouilles et decouvertes archeologiques ä Chypre en 1960, Bulletin de correspondence hellenique 85, 1961, p. 256-315.

Karageorghis 1974: V Karageorghis, Excavations at Kition I. The tombs, Departament of Antiquites, Nicosia, 1974.

Karageorghis 1983: V Karageorghis, Palaepaphos-Skales: An Iron Age cemetery in Cyprus, Universitätsverlag Konstanz, Konstanz, 1983.

Keswani 2004: P. Keswani, Mortuary Ritual and Society in Bronze Age Cyprus. London and Oakville, Equinox Publishing, Conn, 2004.

Khudaverdyan 2016a: A. Yu. Khudaverdyan, Artificial Deformation of Skulls from Bronze Age and Iron Age Armenia, Mankind Quarterly 56, 4, 2016, p. 513-534.

Khudaverdyan 2016b: A. Yu. Khudaverdyan, Deformatsiya cherepov vsledstvie kulturno-bytovykh traditsiy (Po antropologicheskim materialam pamyatnikov Armenii epokh bronzy i zheleza), Istoriko-filologicheskiy zhurnal NAN RA 1(201), 2016, p. 159-179 // А. Ю. Худавердян, Деформация черепов вследствие культурно-бытовых традиций (По антропологическим материалам памятников Армении эпох бронзы и железа), Историко-филологический журнал НАН РА, 1(201), 2016, с. 159-179.

Kirichenko 2021: D. A. Kirichenko, Obychay iskusstvennoy deformatsii golovy (cherepa) na territorii Azerbaydzhana, Kavkaza i Blizhnego Vostoka (neolit-khalkolit), Revista de Arheologie, Antropologie si Studii Interdisciplinare (RAASI) 3, 2021, p. 37-56 // Д. А. Кириченко, Обычай искусственной деформации головы (черепа) на территории Азербайджана, Кавказа и Ближнего Востока (неолит-халколит), Revista de Arheologie, Antropologie si Studii Interdisciplinare (RAASI) 3, 2021, с. 37-56.

Kirichenko 2022: D. A. Kirichenko, Modifitsirovannye cherepa epokhi ranney i sredney bronzy s territorii Kavkaza i Blizhnego Vostoka, 2022 (monografie sub tipar) // Д. А. Кириченко, Модифицированные черепа эпохи ранней и средней бронзы с территории Кавказа и Ближнего Востока, 2022 (монография в печати).

Komissarov, Shpakova 1998: S. A. Komissarov, E. G. Shpakova, Iskusstvennye izmeneniya i povrezhdeniya cherepov iz kraniologicheskoy serii mogilnika Chaukhugou-4 (Sintszyan), Sibir v panorame tysyacheletiy, Materialy Mezhdunarodnogo simpoziuma 1, Novosibirsk, IAE SO RAN, 1998, p. 265-270 // С. А. Комиссаров, Е. Г. Шпакова, Искусственные изменения и повреждения черепов из краниологической серии могильника Чаухугоу-4 (Синьцзян), Сибирь в панораме тысячелетий, Материалы Международного симпозиума 1, Новосибирск, ИАЭ СО РАН, 1998, c. 265-270.

Lagercrantz 1941: S. Lagercrantz, Schädeldeformationen und ihre Verbreitung in Afrika, Ethnos: Journal of Anthropology 6, 3-4, 1941, p. 135-173.

Lalayan 1929: E. A. Lalayan, Arkheologicheskie raskopki v Novobayazetskom uezde SSR Armenii, Russkiy antropologicheskiy zhurnal XVII, 3-4, 1929, p. 59-63 // Е. А. Лалаян, Археологические раскопки в Новобаязетском уезде ССР Армении, Русский антропологический журнал XVII, 3-4, 1929, с. 59-63.

Liebhart 2012: R. F. Liebhart, Phrygian Tomb Architecture: Some Observations on the 50th Anniversary of the Excavations of Tumulus MM, in: C. Brian Rose (ed.), The archaeology of Phrygian Gordion, Royal City of Midas, Gordion special studies 7, University of Pennsylvania Press, University of Pennsylvania Museum of Archaeology and Anthropology, Philadelphia, 2012, p. 129-147.

Lorentz 2009: K. O. Lorentz, The malleable body: Headshaping in Greece and the surrounding regions, Hesperia supplement 43, New directions in the skeletal biology of Greece, 2009, p. 75-98.

Lortet 1884: M. Lortet, Cause des deformations que presentent les cranes des Syro-Phenicien, Bulletin de la Societe d’anthropologie de Lyon 3/1, 1884, p. 30-40.

Marchegay 2008: S. Marchegay, Les pratiques funeraires ä Ougarit au lie millenaire. Bilan et perspectives des recherches, Ougarit au Bronze Moyen et au Bronze Recent, TMO 47, Actes du colloque international tenu a Lyon en novembre 2001 „Ougarit au II1 millenaire av. J.-C. Etat des recherches”, Maison de l’Orient et de la Mediterranee Jean Pouilloux, Lyon, 2008, p. 97-118.

Martin, Sailer 1957: R. Martin, K. R. Saller, Lehrbuch der Anthropologie in Systematischer Darstellung, mit Besonderer Berücksichtigung der Anthropologischen Methoden, Bd. I, Fischer, Stuttgart, 1957.

Mashkour, Bon 2019: M. Mashkour, C. Bon, Tappeh Sialk Human and Animal Osteological Collections at the National Museum of Natural History, Paris, in: J. Nokandeh, J. Curtis, M. Pic, Tappeh Sialk. The glory of ancient Kashan, Iran Heritage Foundation, London, 2019, p. 45-55.

Mednikova 2006: M. B. Mednikova, Fenomen kulturnoy deformatsii golovy: Evraziyskiy kontekst. OPUS: Mezhdistsiplinarnye issledovaniya v arkheologii 5, 2006, p. 206-229 // М. Б. Медникова, Феномен культурной деформации головы: Евразийский контекст, OPUS: Междисциплинарные исследования в археологии 5, 2006, с. 206-229.

Meiklejohn et alii 1992: Ch. Meiklejohn, A. Agelarakis, P A. Akkermans, E. L. Smith Philip, R. Solecki, Artificial cranial deformation in the Proto-Neolithic and Neolithic Near East and its possible origin: evidence from four sites, Paleorient 18(2), 1992, p. 83-97.

Molleson 2007: T. Molleson, A method for the study of activity related skeletal morphologies, Bioarchaeology of the Near East 1, 2007, p. 5-33.

Niklasson 1983: K. Niklasson, Tomb 23: A Shaft-grave of the Late Cypriote III Period, in: P Aström, E. Aström, A. Hatziantoniou, K. Niklasson, U. Öbrink (ed.), Hala Sultan Tekke 8: Excavations 1971-1979, Studies in Mediterranean Archaeology 45 (8), 1983, p. 169-213.

Oded 1979: B. Oded, Mass deportations and deportees in the Neo-Assyrian Empire, Dr. Ludwig Reichert Verlag, Wiesbaden, 1979.

Ökse, Eroğlu 2013: A. T. Ökse, S. Eroğlu, The Tradition of Burning the Corpse in the Iron Age: A Case Study on Zeviya Tivilki in the Upper Tigris Region, Akkadica 134, 2013, p. 159-185.

Ökse et alii 2014: A. T. Ökse, N. Erdoğan, A. Görmüş, A. Erkan, İlısu Barajı İnşaat Sahası Kurtarma Projesi I: Demir Çağı, Salvage Project The Construction Ares of The Ilısu Dam I: The Iron Age, Mardin Müze Müdürlüğü, Mardin, 2014.

Pfälzner 2012: P Pfälzner, Levantine Kingdoms of the Late Bronze Age, in: D. T. Potts (ed.), A Companion to the Archaeology of the Ancient Near East, Wiley-Blackwell, Malden, 2012, p. 770-796.

Piliposyan 1991: A. S. Piliposyan, Raskopki na Noratuskom uchastke stroitelstva Sevanskogo kollektora, Nauchnaya sessiya, posvyashchennaya itogam polevykh arkheologicheskikh issledovaniy v respublike Armenii (1989-1990): tezisy dokladov, Erevan, 1991, p. 29-31 // А. С. Пилипосян, Раскопки на Норатуском участке строительства Севанского коллектора, Научная сессия, посвященная итогам полевых археологических исследований в республике Армении (1989-1990): тезисы докладов, Ереван, 1991, с. 29-31.

Pizzorno, Darbyshire 2012: G. H. Pizzorno, G. Darbyshire, Mapping Gordion, The Archaeology of Phrygian Gordion, Royal City of Midas, University of Pennsylvania Press, University of Pennsylvania Museum of Archaeology and Anthropology, Philadelphia, 2012, p. 23-38.

Prag 1989: A. J. N. W Prag, Reconstructing King Midas: a First Report, Anatolian Studies 39, 1989, p. 159-165.

Puech 2016: P-F. Puech, The Face of Gordion with Ears of King Midas, https://www.academia. edu/36453686/The Face of Gordion with Ears of King Midas

Ricci et alii 2008: F. Ricci, C. Fornai, V. Tiesler Blos, O. Rickards, S. di Lernia, G. Manzi, Evidence of artificial cranial deformation from the later prehistory of the Acacus Mts. (southwestern Libya, Central Sahara), International Journal of Osteoarchaeology 18, 2, 2008, p. 372-391.

Risdon 1939: D. L. Risdon, A Study of the Cranial and Other Human Remains From Palestine Excavated at Tell Duweir (Lachish) by the Wellcome-Marston Archaeological Research Expedition, Biometrika 31, 1/2, 1939, p. 99-166.

Sauvage 2006: C. Sauvage, Warehouses and the Economic System of the City of Ugarit: the Example of the 80 Jar Deposit and Deposit213 from Minet el-Beida, Ugarit Forschungen - Internationales Jahrbuch fur die Altertumskunde Syrien Palastinas, vol. 38, 2006, p. 617-629.

Schaeffer 1931: C. F-A. Schaeffer, Les fouilles de Minet el-Beida et de Ras-Shamra. Deuxieme campagne (printemps 1930). Rapport sommaire, Tome 12, Fascicule 1, 1931, p. 1-14.

Schaeffer 1936: C. F-A. Schaeffer, Missions en Chypre, 1932-1935, P. Geuthner, Paris, 1936.

Schaeffer 1939: C. F-A. Schaeffer, Ugaritica I: etudes relatives aux decouvertes de Ras Shamra, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1939.

Schaeffer-Forrer 1979: C. F-A. Schaeffer-Forrer, Ras Shamra 1929-1979, par la Mission Archeologique de Ras Shamra, Maison de l’Orient et de la Mediterranee, Collection Maison de l’Orient (CMO), Hors serie no. 3, Lyon, 1979.

Shulga 2019: D. P Shulga. Kraniologicheskie issledovaniya mogilnika Chaukhu v zone Shelkovogo puti, Sibirskiy sbornik 4, Tobolsk, 2019, p. 63-70 // Д. П. Шульга, Краниологические исследования могильника Чауху в зоне Шелкового пути, Сибирский сборник 4, Тобольск, 2019, с. 63-70.

Shulga, Shulga 2020: P I. Shulga, D. P Shulga, Mogilnik Mokhuchakhan kultury chaukhu v predgoryakh Tyan-Shanya (Sintszyan, Kitay), IAET SO RAN, Novosibirsk, 2020 // П. И. Шульга, Д. П. Шульга, Могильник Мохучахань культуры чауху в предгорьях Тянь-Шаня (Синьцзян, Китай), ИАЭТ СО РАН, Новосибирск, 2020.

Schulte-Campbell 1983a: C. Schulte-Campbell, A Late Bronze Age Cypriote from Hala Sultan Tekke and another discussion of cranial deformation, in: P Aström, E. Aström, A. Hatziantoniou, K. Niklasson, U. Öbrink (ed.), Hala Sultan Tekke 8: Excavations 1971-1979, Studies in Mediterranean Archaeology 45 (8), 1983, p. 249-253.

Schulte-Campbell 1983b: C. Schulte-Campbell, The human skeletal remains from Palaepaphos- Skales, in: V. Karageorghis (ed.), Palaepaphos-Skales: An Iron Age cemetery in Cyprus, Universitätsverlag Konstanz, Konstanz, 1983b, p. 439-451.

Schulte-Campbell 1986: C. Schulte-Campbell, Human skeletal remains, in: I. A. Todd (ed.), Vasilikos Valley Project 1: The Bronze Age Cemetery in Kalavasos Village, Studies in Mediterranean Archaeology LXXI, 1, Paul Aströms Förlag, Göteborg, 1986, p. 168-179.

Schwartz 1974: J. H. Schwartz, The human remains from Kition and Hala Sultan Tekke: a cultural interpretation’, in: V Karageorghis (ed.), Excavations at Kition I. The tombs, Department of Antiquities, Nicosia, 1974, p. 151-162.

Simpson 2012: E. Simpson, Royal Phrygian Furniture and Fine Wooden Artifacts from Gordion, in: C. Brian Rose (ed.), The archaeology of Phrygian Gordion, Royal City of Midas, Gordion special studies 7, University of Pennsylvania Press, University of Pennsylvania Museum of Archaeology and Anthropology, Philadelphia, 2012, p. 149-164.

Smith 1912: G. E. Smith, The Royal Mummies (Catalogue General Des Antiquites Egyptiennes Du Musee Du Caire, Imprimerie de l’Institut fran^ais d’archeologie orientale, Le Caire, 1912.

Soto-Heim 1986: P Soto-Heim, Deformation cranienne dans I’lran ancient, Bulletins et Memoires de la Societe d’anthropologie de Paris 3, 2, 1986, p. 105-116.

Svenson 2020: M. Svenson, Mortuary practices in LC Cyprus. A Comparative Study between Tombs at Hala Sultan Tekke and other LC Bronze Age Sites in Cyprus, Master’s Thesis in Classical Archaeology and Ancient History, Lund University, Lund, 2020.

Trinks et alii 2013: I. Trinks, P Fischer, K. Locker, S. Flory, Hala Sultan Tekke revisited - archaeological GPR prospection on Cyprus 1980 and 2010/12, Archaeological Prospection: Proceedings of the 10th International Conference on Archaeological Prospection, Ludwig Boltzmann Institute, Vienna, 2013, p. 285-287.

Tufnell 1953: O. Tufnell, Lachish III (Tell ed-Duweir). Iron Age, Oxford University Press, London, 1953.

Ussishkin 2004: D. Ussishkin, The Renewed Archaeological Excavations at Lachish (1973-1994), Vol. I-V, Emery and Claire Yass Publications in Archaeology, Tel Aviv, 2004.

Ussishkin 2014: D. Ussishkin, Sennacherib’s Campaign to Judah: The Archaeological perspective with an emphasis on Lachish and Jerusalem, in: I. Kalimi, S. Richardson (ed.), Sennacherib at the Gates of Jerusalem: Story, history and historiography, Brill, Leiden, Boston, 2014, p. 75-103.

Vallois 1939: H. V Vallois, Les ossements humains de Sialk. Contribution a letude de l’histoire raciale de l’lran ancien, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1939, p. 113-192.

Vallois, Ferembach 1962: H. M. Vallois, D. Ferembach, Les restes humains de Ras Shamra et de Minet el-Beida: etude anthropologique, in: C. F. A. Schaeffer, Ugaritica IV: Decouvertes des 18e et 19e campagnes, 1954-1955: fondements prehistoriques d’Ugarit et nouveaux sondages, etudes anthropologiques, poteries grecques et monnaies islamiques de Ras Shamra et environs, Paris, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1962, p. 565-630.

Wase 1954: E. B. Wase, Mycenae 1939-1953. Part VI. The Cyclopean Terrace Building and the deposit of pottery beneath it, The Annual of the British School at Athens 49, 1954, p. 267-291.

Yablonskiy 1986: L. T. Yablonskiy, K etnogenezu naseleniya Severnoy Turkmenii (mogilnik rannesakskogo vremeni Sakar-chaga 3), Sovetskaya etnografiya 5, 1986, p. 45-54 // Л. Т. Яблонский, К этногенезу населения Северной Туркмении (могильник раннесакского времени Сакар-чага 3), Советская этнография 5, 1986, с. 45-54.

Young 1958: R. S. Young, The Gordion Campaign of 1957: Preliminary Report, American Journal of Archaeology 62, 2, 1958, p. 139-154.

Young 1981: R. S. Young, Three Great Early Tumuli. The Gordion Excavations Final Reports, Vol. I, University of Pennsylvania, University Museum, Philadelphia, 1981.

Zhirov 1940: E. V Zhirov, Ob iskusstvennoy deformatsii golovy, Kratkie soobshcheniya instituta istorii materialnoy kultury VIII, 1940, p. 81-88 // Е. В. Жиров, Об искусственной деформации головы, Краткие сообщения института истории материальной культуры VIII, 1940, с. 81-88.

Source:de Arheologie, Antropologie
 si Studii interdisciplinare

Journal of Archaeology, Anthropology
 and Interdisciplinary Studies
 4  2022